Problema cu dilema

Problema si dilema, nu neaparat cu societatea din ziua de azi, cat cu mine insami sta in felul urmator: cica eu sunt un pic cu imunitatea la pamant, si cu niste problemute de sanatate, foarte multe pe baza de stress, zice-se (si chiar cred asta!). Boon... asta ar fi problema. Cat despre dilema, ea e veche si mare cat o zi de p(r)ost: adica io. Io-s prostu' care nu se invata sa ramana imun la niste prostii si tampenii.

Hai zi-mi tu mie, cel care abunzi de atata fericire, rabdare si mai ales incredere, si de ce nu..sanatate psihica si fizica... ia zi cum tratezi tu dilema asta: cand stii ca te dor niste chestii, cum ar veni ca nu ti se cere parerea, acordul pentru ceva, nu neaparat ca ii fi tu nu stiu cine, dar macar ca gest. Ti se prezinta fapta numai din perspectiva personala, gen "ma duc, sau nu ma duc ca nu am chef", dar nu " ce spui, esti ok daca fac si eu X, sau daca ma duc la Y?". Ok... nicio problema majora ca nu se intampla asa. Alta-i dilema, oameni buni. Ca daca zici ca te doare ca nu ti s-a cerut parerea/ ca nu ai fost invitat intr-un loc/ ca nu s-a tinut cont ca unele evenimente sunt doar pentru cei care nu au prea multe chestii going on in viata lor - lumea se supara pe tine, se enerveaza, se comporta cu raceala, si tot tu suferi, si regreti ca nu te-ai prefacut ca fiind linistita, relaxata, ok.

Si daca decizi sa nu superi oamenii, sa ii lasi sa faca ce doresc, si sa nu zici, esti ok doar pe moment. Caci nu dureaza 3 secunde, si toate emoticoanele zambitoare si fatzuci cu limba scoasa, si cu ochiu drept mijit se uita la tine dintr-odata cu sictir si lehamite, pentru ca au fost utilizate drept degeaba. Cand tu de fapt ai de scos la liman emoticoanele cu tras de par, ala de vomita, ala care nu vrea sa vorbeasca, ala care e speriat si tot asa. Si tii in tine. Si aduni timp de cateva ore, pana dai nas in nas cu persoanele in chestie - tot. Si nu dai pe afara. Continui sa tii in tine. Asta intra in categoria 2, adica dilema ailalta, cu adevarat naspa. Aia care te imbolnaveste, pe dinauntru si iti stoarce orice farama de energie din tine.

De aia, oricum o dai, tot tu suferi. Pe cand ceilalti, iti spun una de sanatate, si traiesc mai departe, bineinteles, reci si indiferenti, pana peste nu stiu cat... pana cand se decid sa reia comunicarea cu tine... :(

Imi pare rau. Nu pot. Nu pot sta acasa, gati sau ne-gati, in timp ce altii fac ceva pana la urma...desi gandit bine, poate nu..... 100% normal.

Dar nici sa privez pe cineva drag de libertate - nu vreau.

De aceea, traiesc o problema cu dilema.

Imi pare rau.


Sufar.