Cea mai ciudată planetă din Sistemul Solar

Vom face cunostinta de aproape cu o planeta care este mediul unor extreme: Mercur. Aceasta este cea mai ciudata planeta din sistemul solar si a ramas inca misterioasa pentru oamenii de stiinta.

Mereu am fost fascinati de Marte sau de inelele planetei Saturn, dar nu ne-am indreptat atentia atat de mult si asupra lui Mercur. Ceea ce este ciudat pe aceasta planeta este ca o zi pe Mercur dureaza cumva cat un an acolo, scrie Fox News. O zi pe Mercur dureaza 58.646 zile, asta insemnand ca intr-un an planeta face o rotatie si jumatate in jurul axei proprii.

Desi este cea mai apropiata de Soare, Mercur ar putea avea in craterele sale tone de gheata, sustin oamenii de stiinta. In 17 martie, pe orbita acestei planete a ajuns misiunea NASA, Messenger. Ea se afla lin prezent la o distanta de doar 200 de kilometri de suprafata lui Mercur.


Cu doar cateva zile inainte de acest eveniment a fost si cel mai bun moment pentru a putea vedea planeta de pe Pamant fara telescop.

Mercur este mai mica decat Luna si nu poate fi vazuta cu ochiul liber. Cauza este aceea ca se afla la o distant mult mai mare de Pamant. Jupiter va putea fi vazuta incepand cu data de 13 martie in partea de vest, la zece grade peste orizontul vestic.

Jupiter este alcatuita din cele mai dense materiale. NASA a mai trimis o misiune acolo in anii 1974 si 1975 (sonda spatiala Mariner) dar si in 2088 si 2009, tot prin Messenger. Bugetul de acum alocat misiunii este de 446 milioane de dolari, iar Messenger va calatori in jurul lui Mercur timp de un an. In acelasi timp, ea va trebui sa faca fata atractiei enorme exercitate de Soare. Unele parti ale navetei spatiale se vor topi in timpul misiunii pe orbita.

Specialistii vor analiza structura geologica a planetei de la cea mai mica distanta la care s-a ajuns pana acum fata de suprafata ei. Nu se stie cu siguranta daca se vor putea obtine imagini detaliate cu craterele sale si cu continutul acestora.

sursa: www.ziare.com

Chestie de primăvară.

Cam cât de indiferent poţi fi pentru unii oameni câteodată? Cam foarte.

Nu-i nimic... nevermind. Căci nu-mi MAI pasă!

I celebrate my life, the way it is right now.

:)

Viaţa ca o pradă. De...8 martie.

Este a nu ştiu câta oară când nu mai simt 8 Martie...când în loc măcar să primesc un zâmbet, nu am decât nefericire şi tristeţe. Pe stradă, în drum spre muncă, am vazut sute de bărbaţi, care nu erau prea bine imbrăcaţi, semn că nu o duc prea roz cu banii, dar din puţinul lor luau flori scumpe nevestelor lor. Am văzut fete şi femei primind aceste flori, alături de mărţişoare, şi m-am gândit: e un gest superb, frumos, minunat, dar oricum cel mai mult contează fericirea şi sănătatea. A, să nu uităm...şi sinceritatea. Am intrat la servici şi am văzut colege cu cadouri de la soţi, aduse la muncă. Una dintre ele a primit un telefon nouă generaţie, plus o geacă, o pereche de blugi. Şi o pereche de pantofi. Şi un buchet de flori.Toate astea le-a primit o singură femeie. Şi mă gândesc...atâtea lucruri, şi eu nu pot primi măcar un zâmbet? Măcar un pic de comunicare şi de sinceritate? Am să mă trezesc peste ani că de fapt ceea ce nişte oameni numesc auto-apărare (fiindcă nu e ceea ce cred eu, şi ei sunt suuper, numai situaţiile arată altceva!) - a fost de fapt o mare şi aleasă minciună?

Tot fac colegii glume pe aici că ieri s-au dat flori nevestei şi azi... altcuiva. Râd odată cu ei, dar inima mea e frântă, nu pentru că m-ar duce gândul la aşa ceva, ci pentru că nu există comunicare, pentru că nu există 100% deschidere, pentru că pur şi simplu de mică am fost învăţată de ai mei să urăsc, să detest micile ascunzişuri banale azi, care mâine pot deveni adevărate minciuni. Aşa cum unii preferă extremismul, aşa încep să-l prefer şi eu...ori deschidere totală, ori nimic. M-am săturat de incapacitatea unora de a-şi cere scuze atunci când jignesc verbal, ironizează şi umilesc, m-am săturat ca doar eu să fiu cea care admite că greşeşte şi degeaba, fiindcă dacă eu bag în seamă scuzele altora şi ii iert, iată că alţii nu fac asta cu mine. Îşi bagă picioarele, se răzbună, şi fac ceva pe zile precum 8 Martie, când măcar un zâmbet să primeşti, că eforturi mai mari pentru tine nu se vor face niciodată, căci precum bine s-a zis, atât la servici cât şi în viaţa de zi cu zi, tu nu contezi, eşti un nimic, un nimeni, un om al nimănui. AAA, şi te rog ai tu încredere în tine dacă poţi, pentru că eu, cu asemenea orgoliu în jurul meu, nu reuşesc. Adică, frate, să fie evident că greşeti, că o dai în bară, că ăla de lângă tine află că il minţi (fie si o minciuna micaaaa, dar minciuna nu e pe categorii, ce mai incolo si incoace...minciuna e minciuna si atat! si culmea e, ca daca tu i-ai minti pe ei, s-ar supara, ar fi dezamagiti, dar invers nu ai voie sa comentezi!), si tu să sustii că nu... desi e negru pe alb... DOARE! Şi tot ei au tupeul să spună că ei dacă s-ar simti cu musca pe caciula, ar pleca capul jos...

Ok, si daca eu gresesc si oamenii intr-adevar nu mint, de ce nu exista iertare? Adică măcar intr-o zi în care este celebrată femeia la nivel international...de ce nu am voie să mă simt si eu femeie azi, şi să fiu şi eu iertată? ... oamenii aceia nu realizează ca am cunostinte care isi suna partenerii din 10 in 10 minute, ii numesc nesimtiti daca nu realizează ce vor ele... isi educa oamenii de pe langa ele cum doresc. Si eu daca nu impun nimic, doar imi doresc un pic mai multa deschidere si comunicare uite ce iese:( Ironii, avertizări şi alte asemenea lucruri. Toate astea de la oameni draagi, pe care i-am văzut ca pe ochii mei din cap.


Se spune că 8-ul de la 8 martie vine de la infinit. Sau de la Sfintişorii care se pregatesc pentru ziua de 9. Pentru mine, 8-ul acela e covrigul, colacul sufletului meu. Care a murit odata cu ivirea primului ghiocel.

Proverbe latine. Greşeală.

Câteva citate şi proverbe latine foarte interesante şi..adevărate. A se citi doar de către cei care nu au un orgoliu nemăsurat, fiind mereu mândri, îngâmfaţi şi excesiv de siguri pe ei, şi care tot ei sar în sus când fac ceva necugetat, ca şi cum ei nu ar face vreodată vreo greşeală, când tocmai, numai şi prin acest orgoliu - fac.

Este în firea oricui să greşească. (bun, de acord...)

Din greşeală înveţi... (dacă vrei şi n-ai orgoliu nemăsurat!)

Orice recunoaştere a greşelii e primul pas spre corectare. (chiar e!)

O greşeală atrage altă greşeală! (dacă ţii neapărat şi persişti!)

Din greşeala altuia, omul cuminte îndreaptă greşeala lui! (şi asta-i adevărat!)

Cel care regretă este aproape nevinovat! (daca te căieşti cu adevărat şi vrei să nu o mai repeţi, eşti ca şi iertat!)

Regretul sincer nu este niciodată târziu!

Omul cu suflet devotat nu trâmbiţează greşeala aproapelui lui! (no comment....:( )

Să ne ferim de greşeli, nu din teamă, ci din simţ de răspundere!

Orice om poate greşi, dar numai nebunul stăruie în greşeală!

Adeseori, ferindu-te de o greleală, cazi, fără să vrei, în alta! (o da, dar înveţi apoi să fi sincer!)

Când şi adevărul şi greşeala se bucură de libertate, victoria nu este de partea greşelii!

Omul superior se învinuieşte pe sine. Omul inferior îi învinuieşte pe ceilalţi!

Nu-ţi fie frică să admiţi că greşeşti. E ca şi cum ai spune că eşti mai înţelept astăzi decât ai fost ieri. E o virtute.

Cine crede că atunci când greşeşte, nu trebuie să-şi ceară scuze, pentru că scuzele stau doar în firea celor slabi, a mai comis o greşeală.

Acestea sunt proverbe latine, adevărate.



DOARE...CEL MAI MULT DOARE SUFLETUL. Din cauză de ORGOLIU. Dar ...nimănui nu-i pasă. Oricum, nu mai cred chiar pe nimeni, niciodată!

Iar Elena Cârstea avea dreptate!

I am SCARRED FOR LIFE! (scarred, nu scared!)

De Mărţişor

n vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva.

La noi, în Bucovina, de 1 Martie fetele sunt cele care oferă Mărţişoare băieţilor.

Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept.

El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosu.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."

sursa: www.newsme.ro