Bunicul...

Din păcate, din când în când, se mai stinge câte un bunic Mihai, reamintindu-ne că viaţa e scurtă şi trebuie trăită în bunătate, mărinimie şi puritate în minte, trup şi suflet. Bunicul meu s-a stins exact acum 15 ani, pe vremea asta. Iarna s-a hotărât să-l ia pe aripile ei albe, şi să-l transporte gratis la cer, un pic supărată că Moş Mihai a lu'Smântână tocmai dădea cu lopata zăpada din ogradă, semn că o fugărea pe măreaţa iarnă de pe uliţa lui. Nu a reuşit să ni-l ia, însă, din suflete. Bunicul există şi acum, cu poveştile lui vânătoreşti, cu amintirile lui din război, cu peripeţiile sale din tinereţe. Toate pline de poveţe, învăţăminte... Cu cele mai frumoase sfaturi. Cu cea mai bună pastramă şi tochitură din lume. Glasul lui subţirel şi un pic nazal, statura lui micuţă, de om drăgălaş şi bunic de poveste - vor râmâne mereu în mintea mea şi a tuturor celor care au avut ocazia să-l cunoască.

Să ne veghezi, bunicule Mihai, aşa ca şi până acum!

De iarnă....

Baba Iarna... a intrat în sat, de-a binelea. Încăpăţânată cum o ştim, de Crăciun şi-a luat vacanţă şi-a uitat de tot şi de toate. Cică a plecat prin Spania, să le facă o surpriză şi românilor de acolo. S-a întors acum la noi, între Sărbători, iar de Revelion pleacă cică într-un sejur prin sudul continentului.
Adică, oricum o dăm, nema zăpadă nici la trecerea dintre ani.

Las toate la o parte, însă. Pentru că sunt fericită. Mai mult ca oricând, radiez o bucurie imensă prin toţi porii, pentru că trăiesc. Pentru că familia mea mare (patru părinţi, plus restul), trăieşte. Pentru că suntem sănătoşi. Pentru că trăim în prezent. Pentru că am mai trecut cu bine, sănătoşi, încă un an, şi ne-am regăsit zâmbind, voioşi, bucurându-ne de încă un Crăciun în familie. Pentru că iubim şi (sperăm noi) suntem iubiţi. Pentru că sperăm.

Pentru că, din când în când, îmi mai aduc aminte de cei care nu mai sunt şi datorită cărora ni s-au mai şters din păcate...Petru, George, Mihai, George, Constantin, Ştefan, Rahela, Ana, Parascheva, Aglaia, şi alţi asemenea acestora, prin plecarea cărora s-au echilibrat nişte balanţe a destinelor, deşi din păcate, cu preţul vieţii lor. Pentru că încă nu am uitat de zâmbesc şi să alint. Pentru că încă mai păstrez copilul din mine, uneori prea mult.

Pentru că iubesc viaţa.

Pentru că încă mă bucur de fiecare Crăciun cu inima unui copil de 5 ani, chiar dacă uneori mai las copilul din sufletul meu, undeva afară, în friguţ.

Doresc fiecăruia dintre voi un An nou plin de ...viaţă. Belşug de fericire, troiene de împliniri, nămeţi de sănătate.

Dar inima să rămână o veşnică plimbare între două anotimpuri: dezgheţată ca primăvara, şi plină de foc, ca vara.





La Mulţi Ani!!!






Pentru videoclipul original (merita vazut!) accesaţi următorul link:http://www.youtube.com/watch?v=2Dkpmdgg6s4

Problema cu dilema

Problema si dilema, nu neaparat cu societatea din ziua de azi, cat cu mine insami sta in felul urmator: cica eu sunt un pic cu imunitatea la pamant, si cu niste problemute de sanatate, foarte multe pe baza de stress, zice-se (si chiar cred asta!). Boon... asta ar fi problema. Cat despre dilema, ea e veche si mare cat o zi de p(r)ost: adica io. Io-s prostu' care nu se invata sa ramana imun la niste prostii si tampenii.

Hai zi-mi tu mie, cel care abunzi de atata fericire, rabdare si mai ales incredere, si de ce nu..sanatate psihica si fizica... ia zi cum tratezi tu dilema asta: cand stii ca te dor niste chestii, cum ar veni ca nu ti se cere parerea, acordul pentru ceva, nu neaparat ca ii fi tu nu stiu cine, dar macar ca gest. Ti se prezinta fapta numai din perspectiva personala, gen "ma duc, sau nu ma duc ca nu am chef", dar nu " ce spui, esti ok daca fac si eu X, sau daca ma duc la Y?". Ok... nicio problema majora ca nu se intampla asa. Alta-i dilema, oameni buni. Ca daca zici ca te doare ca nu ti s-a cerut parerea/ ca nu ai fost invitat intr-un loc/ ca nu s-a tinut cont ca unele evenimente sunt doar pentru cei care nu au prea multe chestii going on in viata lor - lumea se supara pe tine, se enerveaza, se comporta cu raceala, si tot tu suferi, si regreti ca nu te-ai prefacut ca fiind linistita, relaxata, ok.

Si daca decizi sa nu superi oamenii, sa ii lasi sa faca ce doresc, si sa nu zici, esti ok doar pe moment. Caci nu dureaza 3 secunde, si toate emoticoanele zambitoare si fatzuci cu limba scoasa, si cu ochiu drept mijit se uita la tine dintr-odata cu sictir si lehamite, pentru ca au fost utilizate drept degeaba. Cand tu de fapt ai de scos la liman emoticoanele cu tras de par, ala de vomita, ala care nu vrea sa vorbeasca, ala care e speriat si tot asa. Si tii in tine. Si aduni timp de cateva ore, pana dai nas in nas cu persoanele in chestie - tot. Si nu dai pe afara. Continui sa tii in tine. Asta intra in categoria 2, adica dilema ailalta, cu adevarat naspa. Aia care te imbolnaveste, pe dinauntru si iti stoarce orice farama de energie din tine.

De aia, oricum o dai, tot tu suferi. Pe cand ceilalti, iti spun una de sanatate, si traiesc mai departe, bineinteles, reci si indiferenti, pana peste nu stiu cat... pana cand se decid sa reia comunicarea cu tine... :(

Imi pare rau. Nu pot. Nu pot sta acasa, gati sau ne-gati, in timp ce altii fac ceva pana la urma...desi gandit bine, poate nu..... 100% normal.

Dar nici sa privez pe cineva drag de libertate - nu vreau.

De aceea, traiesc o problema cu dilema.

Imi pare rau.


Sufar.

Bruno Mars. Just the way he is.

" 'Cause you're amazing,
Just the way you are..."

L-am auzit cu toţii prima dată anul trecut, prin august, alaături de B.o.B, cu Nothin' on you. Am ştiut de atunci că nu va fi primul şi ultimul single lansat. Ca dovadă, Peter Gene Hernandez, aka Bruno Mars revine în forţă în 2010, de data aceasta alături de Travie McCoy, la piesa "Billionaire". Un beat excelent, o melodie care îi pune în valoare cum nu se poate mai bine, calităţile vocale. Săptămânile trecute, auzind întâmplător piesa la un post de radio, mă gândeam că e păcat că Bruno s-a lansat atât de târziu în muzică... talentul lui putea fi exploatat de mai demult. Şi poate că aşa e, dar ceea ce nu-mi puteam imagina eu e că Bruno ar avea numai vreo 25 de ani!!! Eu îi dădeam pe puţin 30!

Băiatul asta are o apariţie interesantă. Fetele de până în 21-22 de ani ştiu foarte bine ce spun. Le atrag ochii mari şi surâsul şăgalnic al hawaiian-ului. Apariţia sa exotică este memorabilă. Dar pentru una ca mine, care caută să cunoască stilurile muzicale de pe tot globul, Bruno este doar un as într-ale muzicii. Şi nici n-are cum să nu fie, din moment ce provine dintr-o familie de muzicieni....în casa părintească, Bruno a ascultat de mic copil genuri muzicale dintre cele mai diverse...începând de la reggae, până la rock.

Se declară un mare fan al Regelui Rock n Roll, Elvis Presley. Talentul şi şansa au făcut ca Bruno să fie ales pentru rolul de Little Elvis într-un articol din tabloidul hawaiian MidWeek, în 1990. Dacă îl întrebi despre viaţa şi sursele sale de inspiraţie, îţi va răspunde: " Faptul că m-am născut şi am crescut în Hawaii, m-au făcut să fiu bărbatul care sunt astăzi. Obişnuiam să particip la multe concerte susţinute de formaţia din care făcea parte tatăl meu. Toţi membrii familiei mele cântă, fiecare la câte un instrument. Unchiul meu este un veritabil chitarist, tata este un percuţionist incredibil, fratele este un toboşar desăvârşit, de fapt, el chiar cântă în trupa mea. Am tot fost înconjurat de muzică toată viaţa." Astfel că, după absolvirea liceului, în 2003, era oarecum de aşteptat ca Bruno sa facă pasul cel mare: mutarea în Los Angeles, California, se pare că i-a fost prielnică şi că a dat roade, în cele din urmă.

Acolo, a început să compună piese pentru artişti precum Alexandra Burke, Travie McCoy, Adam Levine de la Maroon 5, Brandy şi Sean Kingston, precum şi pentru Flo Rida, a cărei melodii compuse de Bruno, a ajuns un hit internaţional (Right Round).

Albumul de debut semnat Bruno Mars, intitulat "Doo Wops and Hooligans", a fost lansat pe 5 octombrie, cu doar 3 zile înainte ca artistul să-şi serbeze cea de -a 25-a zi de naştere. Primul extras pe single se numeşte Just the way you are, şi reprezintă o minunată declaraţie de dragoste. Practic, iubitul îţi confirmă că te place exact aşa cum eşti, chiar dacă tu, ca femeie, mai încerci din când în când, să-ţi ascunzi micile defecte fizice... şi că ar fi bine să nu te mai chinui să faci asta, pentru că eşti frumoasă şi cu păru-n ochi, şi cu zâmbetul mai ciudat, şi cu ochii mai mari sau mai mici decât crezi tu că ar trebui să-i ai. Adică te place cu toate acele lucruri care ţie însăţi nu-ţi plac la tine.

Chiar dacă single-ul a fost lansat pe 19 iulie 2010, urcând vertiginos încă din prima săptămână în Billboard Hot 100, videoclipul a fost lansat de abia pe 8 septembrie. A meritat însă aşteptarea, pentru că Bruno a venit cu ceva nou, nemaivăzut. Un fel de artă. Regizorul Ethan Lader foloseşte un concept insiprat din arta Erikăi Iris Simmons, şi anume portrete aduse la viaţă prin intermediul benzii de casetă audio. Un alt punct forte al videoclipului îl reprezintă prezenţa frumoasei şi exoticei Nathalie Kelley (foto mai sus), micuţa australiancă cu origini peruane, pe care aţi putut-o vedea şi în Fast and Furious 2.

Cred că mai presus de originalitatea videoclipului şi de sound-ul nice and soft al melodiei, stă mesajul acesteia. Dacă eşti femeie, vei înţelege perfect ce vreau să spun. Nu există sentiment mai reconfortant şi liniştitor, decât acela de a şti, de a simţi din toată fiinţa ta, că eşti plăcut, iubit, exact pentru ceea ce eşti, atât fizic, cât şi psihic.

PS: Poate te întrebi cum de a ajuns Peter Gene Hernandez tocmai la numele de scenă Bruno Mars? Cu ce ocazie şi cam ca ce chestie? Ei bine, află că familia sa îl poreclea de micuţ Bruno, pentru că era mic şi gras întocmai celebrului pe atunci wrestler - Bruno Sammartino. Un mic joc de cuvinte, şi iese Bruno Mars. Pe care îl iertăm pentru faptul că la un concert susţinut în septembrie 2010, a fost găsit cu o oareşcare doză de cocaină. A recunoscut că este prima dată când şi-a dorit să încerce aşa ceva... şi a promis că n-o să mai facă. Că doar, vorba aia...poţi să placi pe oricine "just the way he/she is", dar nu cu tot cu prafuri.

From Barbados, with love: Rihanna Fenty

La numai 22 de ani, are lumea la degetul cel mic de la picior. Cu un accent putin strange, dar interesant, Robyn Rihanna Fenty, alias Rihanna sau Ri-Ri, iti va surade siret si te va nauci cu privirea ei patrunzatoare.

Rihanna este un real talent pe piata muzicala mondiala. Considerata de unii o revelatie, de altii o imitatie, fata din Caraibe se incapataneaza sa surprinda cu fiecare aparitie live, cu fiecare melodie cantata , cu fiecare album lansat. Un fel de Madonna amestecata cu Janet Jackson (coafuri stridente si haine de piele, mulate pe corp), cu un touch de stil reggae si cu unul mai puternic de R'n'B: cu o prezenta la fel de zguduitoare asemenei celei lui Beyonce, Rihanna este aici ca sa ramana.

Inca de la primul single lansat, am stiut ca nu va trece prin showbiz neobservata. Eram la Iasi, intr-un maxi taxi supra-aglomerat, cand am auzit pe KissFm "Pon de replay". Fata asta avea ceva in vocea ei... un mixaj de nuante grave cu triluri ascutite. Nu stiam cate octave poate acoperi Rihanna, si nici acum nu ma intereseaza, insa simpla sa aparitie e interesanta, e ..altceva.

S-a tot vorbit de Rihanna ca fiind un produs pur comercial, o creatie a marilor producatori muzicali din SUA, si atat. Ca daca ai lasa-o singura de capul ei, Rihanna n-ar fi in stare sa mai urce in top vreodata. In opinia mea, orice artist e pana la urma, o creatie a cuiva, o investitie, daca vrei. Insa, fara acel strop de talent imperios necesar intr-o astfel de lume, nimeni n-ar mai investi in tine. Rihanna este tocmai acel copil-geniu al muzicii, care vine cu idei in timpul filmarii videoclipurilor pentru single-urile sale, care compune melodii. Ea este de cele mai multe ori, propriu-i stilist.

Incepand din 2005, de la primul album intitulat "Music of the Sun", Ri-Ri a lansat single dupa single, hit dupa hit. Ne -a delectat cu piese ca "Unfaithful", "Umbrella", "Don't stop the music", "Hate that I love you", "Run this town", "Take a bow", "Disturbia", "Rehab", "Russian Roulette", "Te amo", " Rude boy", "What's my name", "Only girl (in the world)", si cred ca nu este persoana care sa nu lalaie proaspatul "Love the way you lie", un featuring cu Eminem. La nici 6 ani de la lansarea sa pe piata muzicala, Rihanna se poate lauda cu 7 albume, si sute de milioane dintre acestea - vandute in toata lumea. Anul si albumul, am mai putea spune. Ceea ce nu e chiar uzual printre artistii de talie internationala.

Lasand toate acestea la o parte, Rihanna este o femeie. Un suflet. Care a vazut prima data lumina zilei pe 20 februarie 1988. Nascuta si crescuta in insulele Barbados, in parohia Saint Michael, Ri-Ri este primul copil al familiei sale, având doi fraţi mai mici, Rorrey şi Rajad Fenty. Tatăl său, la origine irlandez, Ronald, este paznicul unui depozit, iar mama sa, Monica este o contabilă cu origini guianeze. Rihanna a început să cânte la vârsta de şapte ani, avându-le ca surse de inspiraţie pe Alicia Keys si Beyonce Knowles. Copilăria nu i-a fost usoara. De micuta a fost nevoita sa se maturizeze, fiind afectată serios de mariajul defectuos al părinţilor săi, care au divorţat când ea avea paisprezece ani, dar şi de faptul că tatăl său era dependent de droguri. Rihanna a urmat cursurile Şcolii Memoriale Charles F. Broome în gimnaziu, iar mai târziu Şcoala Combermere, unde a format un grup muzical alături de două dintre colegele sale. Ca adolescenta, s-a înrolat într-un program militar, care organiza antrenamente alături de militarii din Barbados, si a avut-o pe cântăreaţa Shontelle ca instructor.

Sansa la celebritate i-a fost oferita de producatorul muzical Evan Rogers, venit in vizita in Barbados. De atunci si pana acum, a urmat un drum lung, plin de surprize frumoase, dar un drum destul de spinos pentru tanara revelatie. Dupa cum avea sa se convinga pe propria-i piele, lumina reflectoarelor nu inseamna neaparat fericire, liniste si pace interioara. S-a indragostit lulea de new-comerul Chris Brown, si au trait o poveste frumoasa de iubire. Un basm care avea sa se destrame in noaptea premiilor Grammy, mai exact pe 8 februarie 2009. Atat aparitia Rihannei cat si cea a lui Chris -la premii - au fost anulate. Abia a doua zi, s-a aflat ca Rihanna a fost batuta mar de catre iubitul ei. A urmat retragerea sa din lumea muzicala, pentru cateva luni bune, si asa cum afirma si ea intr-un interviu exclusiv pentru Diane Sawyers, o puternica introspectie pentru a-si putea reface sufletul.

Dupa nori se arata de obicei soarele, astfel incat, Rihanna se afla incepand din vara lui 2010, in bratele faimosului jucator de baseball, Matt Kemp, care, potrivit tabloidelor, a si cerut-o pe Ri-Ri de nevasta. Sa fie asa, sau nu...Rihanna merita sa fie fericita. Ceea ce radiaza prin toti porii, si asta s-a putut observa cu ochiul liber la premiile American Music Awards, de anul acesta. E destul de interesant sa vezi in ziua de azi o tanara - intr-o rochie rosie, care lasa destul de mult la vedere, cu un par rosu strident, pe un covor rosu - cum reuseste sa iasa in evidenta, sa nu se confunde cu decorul, sa nu cada prada banalului, dar nici vulgaritatii. Ei bine, asta -i Rihanna: o pata de culoare intr-o lume incolora.

Pentru ca imi place la nebunie si ultima piesa "Only girl (in the world)", dar si celelalte, profit de aparitia Rihannei pe scena AMAs, unde ne-a delectat cu un Medley, asa ca postez doua videoclipuri.
Listen to Rihanna and...enjoy!

Brand new fresh style: Da Fleiva & Bijue

Asa cum am tot observat de ceva vreme incoace, industria muzicala este bombardata la propriu cu tot felul de noi proiecte muzicale, fiecare dintre ele purtate prin diferite studiouri de productie. Ceea ce nu inseamna ca toate "demersurile" muzicale sunt si de calitate, sau ca transmit ceva. Ei bine, in aceasta perioada de tranzitie din punct de vedere muzical, intalnim insa, doi tineri talentati, cu picioarele pe pamant, dar si foarte ambitiosi.

Numele lor de scena sunt "Da Fleiva" si "Bijue", primul dintre ele fiind totodata partea barbateasca al acestui team si "ultimul reprezentand pata de culoare, si cea care da nuanta de feminitate si "that sexy-girlish-sweet something" al grupului. "Da Fleiva" este deja bine pozitionat in industria muzicala, fiind cunoscut mai mult ca si producator. Si-a creat deja un nume in acest sens, fiind cel ce a colaborat si respectiv compus muzica pentru multe nume sonore din Romania printre care si Sonny Flame, Dj Robert Georgescu & Lara, Jimmy Dub, Toniq, DeepSystem, etc. Totodata, Da Fleiva este cel ce a facut si multe remixuri devenite oficiale, printre care si cel al imnului "Liberty Parade" 2010, care apoi a intrat pe compilatia cu acelasi nume.

Ultimul featuring cu baietii de la DeepSystem pe piesa "Arabesque", lansata acum doua luni a fost bine primita de catre ascultatori, strangand aproape doua sute de mii de vizualizari pe Youtube, la fel de bine primita si la unele dintre radiouri unde a ai intrat in top. La Vibe Fm ocupa pozitia #17, iar la ImpactFM pozitia #1.Tot impreuna lucreaza si la studioul de productie (Jhaps Production by TuSiRomania), unde produc piese pentru artisti din tara si din strainatate.

Da Fleiva, pe numele sau adevarat Flavius, a imbratisat muzica incepand cu varsta de 7 ani cand a inceput cu participarea sa la "Tip Top Mini TOP", iar apoi cu trecerea anilor a cantat pe diferite stiluri muzicale si bineinteles avand compozitia proprie. Considerand ca este timpul sa produca in continuare muzica si pentru el, a luat viata acest nou proiect impreuna cu "Bijue", care deopotriva, iubeste muzica inca de mica avand un real talent. Astfel, nu a mai durat mult, pana cand a fost la randu-i, descoperita de cei de la TuSiRomania.

Talentatii artisti au lansat deja primul lor single intitulat "What you gonna do",saptamana trecuta in cadrul emisiunii "Neata cu Razvan si Dani" de la Antena 1. Cei doi isi doresc sa fie pe placul publicului si bineinteles, sa incante cu prezenta lor - showbiz-ul romanesc.

Enjoy!