Tuesday, September 28, 2010

Irene Grandi în Taverna lui Cri-Cri

Am trecut pe la taverna lui Cri-Cri, dis-de-dimineaţă...cu gândul să v-o prezint tuturor. Dealtfel, o puteţi vedea în fotografia ataşată în acest post. Nervoasă că mai-marele greiere în ale muzicii a terminat tot nectarul de pe -o iarnă într-o singură lună, m-am decis să-i bâzâi vreo câteva vorbe în faţă...păi eu pentru ce mă strofoc? Intru grăbită, şi când colo ce simt antenele mele? Toată floarea greierimii, bondărimii etc samd - cânta de zor în...italiană. E piesa aia nouă ..."pa-pa l'americano"....Am bâzâit într-una pe româneşte, dar...nimic. "Stribbie" îî spun toţi mai nou lui Cri-Cri...cică egal "greier" în limba lui Dante. Aşa că m-am apucat să învăţ şi eu italiana, direct acolo, la una dintre mese. L-am luat şi pe Bondărelul Costel - Şeful pe Direcţia Presă Scrisă -politic administrativ - din  Roua Muntelui, locul în care vieţuim -  la  întrebări, şi mi-a spus că aproape toţi românii care vin din Italia, au cam uitat româneşte. Aşa că, pentru protecţia tuturor, Muşuroiul, Stupul, Taverna, Cuibul şi toate celelalte locşoare în care vieţuim vor trebui să se adapteze.

Certo, certo, ma come? Perche sono cosi stanca e, poi, come faccio a capire tutto in qualche settimane?

Be', vediamo.

Până una-alta, pe fundal se aude o piesă din 2007, pe care eu şi verişoara mea din Italia, Ella, o ascultam de zor. Irene Grandi - Brucci la citta.... Cri-Cri zice că înseamnă "Distruge oraşul". O metaforă, mai mult sau mai puţin a unei poveşti de iubire, zic eu, prea realiste, dar, în cele din urmă, în care personajul principal, adică Irene, îşi dezvăluie adevăratele sentimente. Oricum, piesa mea preferată în 2007.   .... Mă grăbesc să plec, dar Cri-Cri îmi face semn să mai rămân. S-a decretat Ziua Irene Grandi la Tavernă şi trebuie să ascultăm informaţii despre artist.

Aşa se face că e rândul meu azi  să citesc de pe frunza de stejar, toate informaţiile despre cântăreaţa toscană, în timp ce muzica ei cu accente rock se aude în surdină... Îmi dreg vocea, vrând să par o mare prezentatoare TV, dar nu-mi iese decât un gângurit răguşit, aşa, ca după o răceală puternică:

"- Hrrrr, hrr..... păi....Irene că s-a născut pe 6 decembrie 1969, la Florenţa, în Italia. A debutat la Festvalul de Muzică de la Sanremo cu piesa "Fuori", în 1994, trofeul din acel an fiind câştigat de Andrea Boccelli, care debutase în acelaşi an. Primul album, Irene Grandi, conţinea piese compuse cu Eros Ramazzotti ("Sposati subito") şi Jovanotti ("TVB"). În 1995, a fost lansat cel de-al doilea album al său, In vacanza da una vita. Conţinea melodii ca "In vacanza da una vita" şi "Bum bum". Aceste albume au fost urmate de Purtroppo Fortuna Per, E rosso blu Verde, Kose da Grandi, şi Indelebile printre altele.
În 2000, se clasează pe locul 2 la Festivalul de Muzică de la Sanremo cu un cântec scris împreună cu Vasco Rossi. Este vocea principală pe "Blue", piesa de închidere de pe albumul din 2003 al producătorului francez Hector Zazou, intitulat Strong Curents.
În 2004, debutează ca ca prezentator de televiziune la Festivalbar, împreună cu Marco Maccarini. În 2007, Brucci la Citta, sparge toate topurile, şi rămâne pe locul 1 timp de mai multe luni consecutive,devenind şi cea mai cerută piesă la postul de radio leader de piaţă din Italia, RTL 102,5. Odată cu albumul din 2007 IreneGrandi.HITS asistăm la o schimbare de look a artistei. În 2010, participă cu piesa Halley's Commet (Cometa lui Halley) la Festivalul de Muzică de la Sanremo.
Irene a fost căsătorită cu omul de afaceri Alessandro Carrotti, cu care a avut o relaţie, mărturiseşte ea pentru revista italiană Donna Moderna, cel puţin ciudată. Prea mult timp la distanţă, din cauza călătoriilor lui în interes de serviciu. Alessandro sparge însă gheaţa în altă revistă şi mărturiseşte că a avut câteva aventuri de-o noapte, şi că regretă amarnic faptul că a a făcut-o pe Irene să sufere, şi asta după 8 ani de relaţie. Irene este însă o Grande....adică o artistă mare, de valoare, care nu se va pierde prea uşor la fundul listelor cu italian singers. Va persista datorită vocii sale incofundabile, stilulu-i pop-rock caracteristic şi caracterului său frumos." Ăăă...

Cri-Cri, gata, le-am citit oaspeţilor din tavernă tot ce-ai scris pe frunza asta, dar trebuie să plec!!! Uite...promit să zumzăi Brucci la citta în timp ce stau pe-o petală de brânduşă. Dar sunt tare în întârziere cu mierea! Un suc de brad vreau sa comand pe mai târziu, înainte să intru în stup pe azi. Bâââzzzzz! Şi vezi să nu bei tot nectarul de pere astăzi, că nu mai am de unde să-ţi dau. Capisci???


3 comments:

  1. romanânii care vin din Italia, aşa zişii "augustişti" nu au uitat româneşte...doar că vor să arate cât de mare e prostia în ei şi încep să bage accenturi ialiano-moldoveneşti de se înclină turnul din Pisa când îi auzi...în rest Alnibuţă-Cătălinuţă muzica italiană nu prea a fost în ultimii ani producătoare de nectar de calitate....sau foarte rar căci de, au şi ei pesemne câte un Moculescu sau un Moga....pe duduia care ai descris-o aici nu o prea cunosc, recunosc :) ....eu unul rămân fidel anilor 80-90...Albano, Romina, Toto...şi toţi Power-ii din leatul lor

    ReplyDelete
  2. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  3. n ceea ce priveste italienii "augustisti", iti dau mare dreptate... e clar ca nu au uitat romaneste, si asta am vrut sa subliniez si eu, insa am uitat sa pun ghilimelele de rigoare. cat despre muzica italiana, tind sa te contrazic un pic... desi, ca si in Romania, se produc pe banda rulanta piese de proasta calitate, in care conteaza doar ritmul, beat-ul si atat, se mai strecoara si pe la ei cate un artist bun, gen Luca Carboni, Tiziano Ferro si da! Irene Grandi... cu toate ca si eu admir enorm muzica italiana a anilor 70, 80 si 90 te invit totusi sa asculti piesa atasata la aceasta postare...are totusi un aer de '90, cu sentiment :) daca nu te-a impresionat, promit sa nu te mai bazai sa-ti dai cu parerea la piese de genul:P

    ReplyDelete