Ce stă pe un scăueş, cuminte,
Strângând la piept cum mâinile-amândouă
Păpuşa nouă,
Cu rochie subţire de mătasă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
Mi-e milă de mânuţa ei,
de trupuşorul firav şi puţin, -
Mi-e milă ca de -un copilaş străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...
*
Pe vremea ceea, nu mă cunoşteam, -
Oglinzile erau aşa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu:
Am prins în ochi surâsul celeilalte-
Şi n-am ştiut că-s eu.
Dar într-o zi am coborât din cui
O ramă-n care nu era nimic
Decât o fată cu priviri căprui.
Ca un pisoi prostuţ şi mic
Am cercetat pieziş. cu frică,
Vedenia cuminte şi stângace.
Am râs: - Săraca, tare-i mititică!
A râs şi ea... -Ai şi mata cercei?
De ce nu vrei să vii la mine -ncoace?...
Dar mâna care-o căuta pe-a ei
A dat de sticla vînătă şi moartă -
Şi-am alergat, plângând, la poartă...
*
Azi, din fetiţa ceea nu mai este
Decât o poză mică ş-o poveste
Cu ochii mari, cu cerceluşii din ureche,
A adormit, - păpuşă veche
Pe scăueşul din grădină, -
În suflet, printre cioburi de lumină.
...............................................................................
No comments:
Post a Comment