Bunicul...

Din păcate, din când în când, se mai stinge câte un bunic Mihai, reamintindu-ne că viaţa e scurtă şi trebuie trăită în bunătate, mărinimie şi puritate în minte, trup şi suflet. Bunicul meu s-a stins exact acum 15 ani, pe vremea asta. Iarna s-a hotărât să-l ia pe aripile ei albe, şi să-l transporte gratis la cer, un pic supărată că Moş Mihai a lu'Smântână tocmai dădea cu lopata zăpada din ogradă, semn că o fugărea pe măreaţa iarnă de pe uliţa lui. Nu a reuşit să ni-l ia, însă, din suflete. Bunicul există şi acum, cu poveştile lui vânătoreşti, cu amintirile lui din război, cu peripeţiile sale din tinereţe. Toate pline de poveţe, învăţăminte... Cu cele mai frumoase sfaturi. Cu cea mai bună pastramă şi tochitură din lume. Glasul lui subţirel şi un pic nazal, statura lui micuţă, de om drăgălaş şi bunic de poveste - vor râmâne mereu în mintea mea şi a tuturor celor care au avut ocazia să-l cunoască.

Să ne veghezi, bunicule Mihai, aşa ca şi până acum!

De iarnă....

Baba Iarna... a intrat în sat, de-a binelea. Încăpăţânată cum o ştim, de Crăciun şi-a luat vacanţă şi-a uitat de tot şi de toate. Cică a plecat prin Spania, să le facă o surpriză şi românilor de acolo. S-a întors acum la noi, între Sărbători, iar de Revelion pleacă cică într-un sejur prin sudul continentului.
Adică, oricum o dăm, nema zăpadă nici la trecerea dintre ani.

Las toate la o parte, însă. Pentru că sunt fericită. Mai mult ca oricând, radiez o bucurie imensă prin toţi porii, pentru că trăiesc. Pentru că familia mea mare (patru părinţi, plus restul), trăieşte. Pentru că suntem sănătoşi. Pentru că trăim în prezent. Pentru că am mai trecut cu bine, sănătoşi, încă un an, şi ne-am regăsit zâmbind, voioşi, bucurându-ne de încă un Crăciun în familie. Pentru că iubim şi (sperăm noi) suntem iubiţi. Pentru că sperăm.

Pentru că, din când în când, îmi mai aduc aminte de cei care nu mai sunt şi datorită cărora ni s-au mai şters din păcate...Petru, George, Mihai, George, Constantin, Ştefan, Rahela, Ana, Parascheva, Aglaia, şi alţi asemenea acestora, prin plecarea cărora s-au echilibrat nişte balanţe a destinelor, deşi din păcate, cu preţul vieţii lor. Pentru că încă nu am uitat de zâmbesc şi să alint. Pentru că încă mai păstrez copilul din mine, uneori prea mult.

Pentru că iubesc viaţa.

Pentru că încă mă bucur de fiecare Crăciun cu inima unui copil de 5 ani, chiar dacă uneori mai las copilul din sufletul meu, undeva afară, în friguţ.

Doresc fiecăruia dintre voi un An nou plin de ...viaţă. Belşug de fericire, troiene de împliniri, nămeţi de sănătate.

Dar inima să rămână o veşnică plimbare între două anotimpuri: dezgheţată ca primăvara, şi plină de foc, ca vara.





La Mulţi Ani!!!






Pentru videoclipul original (merita vazut!) accesaţi următorul link:http://www.youtube.com/watch?v=2Dkpmdgg6s4