Halo

O piesă de dragoste aparent banală... Poate mai banală decât orice alte piese de dragoste consacrate, iubite, adorate, adulate, interpretate de artiști cu voci mai mult decât angelice. Și totuși, atunci când tonalitățile combinate cu versurile îtți răsună în înimă mai mult decât la orice altă melodie, știi sigur că e piesa...ta. Piesa ta și celui drag inimii tale. Piesa voastră.

HALO

Remember those walls I built
Well baby they're tumbling down
And they didn't even put up a fight
They didn't even make a sound
I found a way to let you in
But I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now

It's like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
It's the risk that I'm takin'
I ain't never gonna shut you out

Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
Woah...

Hit me like a ray of sun
Burning through my darkest night
You're the only one that I want
Think I'm addicted to your light
I swore I'd never fall again
But this don't even feel like falling
Gravity can't forget
To pull me to the ground again

Feels like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
The risk that I'm takin'
I'm never gonna shut you out

Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo)
Halooooo ouuuu
Halooooo ouuuu
Halooooo ouuuu
Ouuuuu ouuuuu ouuuuu

Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo

Versuri de la: http://www.versuri.ro/












AURA TA

Îti amintesti acele ziduri pe care le-am construit?
Ei bine iubitule, se darama,
Si nici macar nu au opus rezistenta
Nu au facut nici măcar un sunet...
Am găsit un mod sa te las să mă cunoști
Dar nu am avut niciodata vreun dubiu...
Stând in lumina aurei tale,
Simt că am îngerul meu acum...


E ca și când aș fi fost trezită dintr-un somn lung
Fiecare regulă pe care o aveam, tu ai incalcat-o
Este riscul pe care mi-l asum, dar
Nu te voi alunga niciodată!


Oriunde ma uit acum
Mă simt înconjurată de îmbrățișarea ta,
Iubitule iti pot vedea aura,
Stii că tu esti consolarea mea,
Ești tot ce am nevoie și mai mult de atât
Văd asta scris pe chipul tău,
Iubitule, iti pot simti aura,
Mă rog să nu dispară niciodată...


Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Woah...


M-ai lovit ca o raza de soare
Arzând în nopțile mele întunecate...
Esti singurul pe care il vreau
Cred ca sunt dependentă de lumina ta,
Am jurat că nu voi mai cădea niciodată,
Dar asta nici măcar nu se simte ca o cădere,
Forța gravitației nu are cum să uite
Să mă așeze cu picioarele pe pământ, din nou..

E ca și când aș fi fost trezită dintr-un somn lung
Fiecare regulă pe care o aveam, tu ai incalcat-o
Este riscul pe care mi-l asum, dar
Nu te voi alunga niciodată!


Oriunde ma uit acum
Sunt coplesita de imbratisarea ta
Iubitule iti pot vedea aura
Stii ca tu esti consolarea mea
Esti tot ce am nevoie si mai mult de atat
Este scris pe fata ta
Iubitule,iti pot simti aura
Mă rog să nu dispară niciodată...



Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura


Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)


Oriunde ma uit acum
Sunt coplesita de imbratisarea ta
Iubitule iti pot vedea aura
Stii ca tu esti consolarea mea
Esti tot ce am nevoie si mai mult de atat
Este scris pe fata ta
Iubitule,iti pot simti aura
Mă rog să nu dispară niciodată...

Piesa se aplică atât în cazul unei fete, cât și în cazul unui băiat:)

...

Sursa:

http://www.versuri.ro/

Happy Bâz Year!

Anul nou m-a găsit alături de cei dragi, printre miresme de tort, răcitură şi ciorbiţă. Printre atâtea întâmplări, unele mai bune, altele mai puţin bune, am rămas tot eu, poate doar cu mai multă experienţă de viaţă, mai atentă la prezent, mai indiferentă faţă de trecut, mai pasivă vis-a-vis de viitor...mai puţin agitată.

Şi astfel, a mai trecut un an, am mai îmbătrânit, dar sper să mă şi înţelepţesc cu timpul.

Vă doresc tuturor un An Nou Minunat, şi Dumnezeu să pogoare asupra voastră sănătate, râuri de bucurie, pace şi linişte în case şi în suflete, şi împlinire deplină!

Să uităm tot ce a fost rău, şi să culegem doar binele din fiecare experienţă! Să lăsăm orice urmă de răutate în urmă, orice teamă nejustificată, orice pornire malefică. Să fim deschişi la minte şi la suflet!

Fericire maximă tuturor şi un An mai frumos şi mai bun decât toate de până acum!

De aici, de la Piatra Neamt, unde ma aflu in vizită la naşii mei de cununie, vă transmit un sincer...

LA MULŢI ANI!!!

Bunicul...

Din păcate, din când în când, se mai stinge câte un bunic Mihai, reamintindu-ne că viaţa e scurtă şi trebuie trăită în bunătate, mărinimie şi puritate în minte, trup şi suflet. Bunicul meu s-a stins exact acum 15 ani, pe vremea asta. Iarna s-a hotărât să-l ia pe aripile ei albe, şi să-l transporte gratis la cer, un pic supărată că Moş Mihai a lu'Smântână tocmai dădea cu lopata zăpada din ogradă, semn că o fugărea pe măreaţa iarnă de pe uliţa lui. Nu a reuşit să ni-l ia, însă, din suflete. Bunicul există şi acum, cu poveştile lui vânătoreşti, cu amintirile lui din război, cu peripeţiile sale din tinereţe. Toate pline de poveţe, învăţăminte... Cu cele mai frumoase sfaturi. Cu cea mai bună pastramă şi tochitură din lume. Glasul lui subţirel şi un pic nazal, statura lui micuţă, de om drăgălaş şi bunic de poveste - vor râmâne mereu în mintea mea şi a tuturor celor care au avut ocazia să-l cunoască.

Să ne veghezi, bunicule Mihai, aşa ca şi până acum!

De iarnă....

Baba Iarna... a intrat în sat, de-a binelea. Încăpăţânată cum o ştim, de Crăciun şi-a luat vacanţă şi-a uitat de tot şi de toate. Cică a plecat prin Spania, să le facă o surpriză şi românilor de acolo. S-a întors acum la noi, între Sărbători, iar de Revelion pleacă cică într-un sejur prin sudul continentului.
Adică, oricum o dăm, nema zăpadă nici la trecerea dintre ani.

Las toate la o parte, însă. Pentru că sunt fericită. Mai mult ca oricând, radiez o bucurie imensă prin toţi porii, pentru că trăiesc. Pentru că familia mea mare (patru părinţi, plus restul), trăieşte. Pentru că suntem sănătoşi. Pentru că trăim în prezent. Pentru că am mai trecut cu bine, sănătoşi, încă un an, şi ne-am regăsit zâmbind, voioşi, bucurându-ne de încă un Crăciun în familie. Pentru că iubim şi (sperăm noi) suntem iubiţi. Pentru că sperăm.

Pentru că, din când în când, îmi mai aduc aminte de cei care nu mai sunt şi datorită cărora ni s-au mai şters din păcate...Petru, George, Mihai, George, Constantin, Ştefan, Rahela, Ana, Parascheva, Aglaia, şi alţi asemenea acestora, prin plecarea cărora s-au echilibrat nişte balanţe a destinelor, deşi din păcate, cu preţul vieţii lor. Pentru că încă nu am uitat de zâmbesc şi să alint. Pentru că încă mai păstrez copilul din mine, uneori prea mult.

Pentru că iubesc viaţa.

Pentru că încă mă bucur de fiecare Crăciun cu inima unui copil de 5 ani, chiar dacă uneori mai las copilul din sufletul meu, undeva afară, în friguţ.

Doresc fiecăruia dintre voi un An nou plin de ...viaţă. Belşug de fericire, troiene de împliniri, nămeţi de sănătate.

Dar inima să rămână o veşnică plimbare între două anotimpuri: dezgheţată ca primăvara, şi plină de foc, ca vara.





La Mulţi Ani!!!






Pentru videoclipul original (merita vazut!) accesaţi următorul link:http://www.youtube.com/watch?v=2Dkpmdgg6s4

AM INVĂŢAT...

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva. Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe. Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi. Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe. Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău. Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta. Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit. Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta. Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Dar....

Prin cerul înstelat...

Da. M-am făcut rea. Nu mai suport răutatea, rânjetele false, indolenţa, minciuna. Nimic. Şi ripostez. Ripostez, cu măsură, dar totuşi ripostez. Uneori şi faţă de oamenii care practic, nu mi-au făcut niciun rău. Apoi, regret. De ce m-a schimbat viaţa? De ce îi bag pe toţi în aceeaşi oală? De ce mi-am pierdut încrederea în oameni? Dar de ce şi în mine însămi? De ce-mi creez acest scut, această protecţie aparent bine zidită, dar în spatele căreia se află încă vulnerabilitate şi o inocenţă hrănită de frica de a eşua?

Şi plâng. Oooo, dar în seara asta o fac cu mai multă plăcere ca niciodată! Pentru că sunt nişte lacrimi de melancolie frumoasă ale unui suflet răscolit de atâtea şi atâtea amintiri frumoase din... copilărie.

Come on lift your head high,
Reachin out for the sky,
Spread your wings out and fly right
Through the starry night!
You re unique, you re ok,
Never must be afraid,
Spread your wings out and fly right
Through the starry night!
Oooh, ooooh
Through the starry night
Oooh, ooooh Oooh, ooooh
Through the starry night!

Priveşte cât mai sus,
Cât s-atingi cerul
Întinde-ţi aripile şi zboară neînfricat
Prin cerul înstelat
Eşti unic, ţi-e bine,
Nu trebuie să-ţi fie vreodată frică,
Întinde-ţi aripile şi zboară neînfricat
Oooh, ooooh
Prin cerul înstelat!
Oooh, ooooh
Prin cerul înstelat!


Nu...nu e o invenţie proprie...deşi aş fi vrut să fie. Poate aşa, versurile îmi vor fi răsunat atât de intens în toţi aceşti ani, încât să le pun în practică. Eram în clasa a 4-a, sau a 5-a, maxim. Pe vremea când frăţiorul meu făcea rost de cele mai bune hituri de la vărul nostru, Sorin, as în ale muzicii, la curent cu tot ce înseamnă "muzică nouă", şi cu cea mai bună aparatură audio, de nici cel mai bun DJ din România nu avea la ora aceea. Am crescut, datorită lui, şi a atâtor casete audio copiate de pe CD-urile lui (da, Sorin avea prin 93-94 CD-uri-!!!), cu albumele semnate Jessica Jay, 2 Unlimited, Dr. Alban, La Bouche, Ace of Base, Scooter, Pandera, şi... 2 Brothers on the 4th Floor. Ultimilor le aparţin versurile de mai sus... şi nu pot să cred... după cred că mai bine de 15 ani, am reuşit să dau de piesa pe care o ascultam pe casetă, uitându-mă efectiv, seara...la stele. În intimitatea odăiţei mele, eram doar eu cu mine. Eu şi muzica mea. Eu şi dansurile, coregrafiile mele de la 12 noaptea...foarte încet măsluite, ca să nu trezesc vecinii. Eu şi speranţa. E incredibil cum un remix techno la o piesă dance, de prin 1994-95 - îmi răsună acum în urechi, în căşti la fel ca în prima clipă în care am auzit-o.

Închid ochii, şi pot jura că am iarăşi 11 ani, sunt în dormitorul meu situat într-un bloc, aflat şi el într-un orăşel din munţi, privind pe geam...observând viaţa. Dorindu-mi un viitor luminos. Da, ştiu exact ce simţeam când o ascultam...ce feeling ciudat, neînţeles nici acum -aveam. Dar nimic nu s-a schimbat...doar eu. Am involuat. De aceea, dacă închid ochii....sunt iar fetiţuca aia mică şi dulce, cu ochi mari şi curioşi şi dornici să cuprindă toată lumea în ei, prichinduţa aceea pentru care nu existau limite şi bariere, pentru care orice era frumos devenea în mod automat şi posibil, pentru care viitorul cu ochii închişi era o oază de stele,o invazie de lumină şi căldură. Micuţa pentru care oamenii buni erau răsplătiţi pentru faptele lor, iar cei haini la inimă şi plini de gânduri rele învăţau din greşelile lor şi se îndreptau. Copila pentru care nu exista lume fără dreptate, bucurie, iubire, iertare. Cu ochii închişi, nu există decât lacrimi de fericire.

O singură greşeală am făcut... am deschis ochii. Şi toată lumea mea s-a schimbat. S-au schimbat şi rolul ochilor, şi cel al lacrimilor. Am păşit în viaţă. Cumva, făcând undeva un pas greşit.

Am uitat că "you re unique you re ok / Never must be afraid! ".... Undeva pe drum, am uitat să-mi întind aripile şi să zbor neînfricată...către stele. Dar am regăsit piesa. Şi o iau ca pe un semn. Copilul optimist din mine mă caută cu disperare să-l readuc la viaţă...


Căci sufletul lui e ...un cer plin de stele.

Suflet plin de zumzet :)

L-am cunoscut la 2 ani. I-am spus "tată", căci aşa am simţit eu în interiorul sufleţelului meu de copilaş... din secunda în care m-a ţinut în braţe, am simţit conexiunea aceea specială, pe care numai un tată şi un fiu/o fiică o poate simţi. El a simţit lacrimi fierbinţi şiroindu-i pe obraz, iar eu... o bucurie inocentă şi neînţeleasă atunci. Şi din momentul acela, el e tatăl meu. Fără "domnule", "nenea". Tată. Tată şi nu doar atât. Cel mai bun prieten, confident, sfătuitor, şi de departe, cel mai sacrificat om de pe Pământ, alături de mama. Omul care nu a ştiut ce înseamnă concediu la mare, care nu mânca banane, pe vremea când se găseau greu, pe motiv că "nu-mi plac mie din astea", doar ca să ne vadă pe noi, copiii lui (biologic însă, ai unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui din adolescenţă şi înpeput de maturitate) - sătui, sănătoşi.

Am crescut amândoi, şi eu şi fratele meu, sub ochii blânzi, dar uneori şi dârzi, ai tatălui Mitică. Ne-a învăţat că cea mai importantă virtute a unui om este omenia, definită şi prin caracteristici precum sinceritatea şi încrederea. Ne-a învăţat că adevărul spus atunci când faci vreo boacănă e pe jumătate iertat, şi prin tot ce-a făcut, ne-a ferit de orice necaz, pe noi şi pe mama. Ne-a învăţat că nu banul e totul, că de cele mai multe ori, banii îi prostesc pe cei care se deprind cu prea mulţi, în loc să le dea mai multă minte. Dar că nici plafonarea şi delăsarea nu este o soluţie. Cu alte cuvinte, chibzuinţa în orice, şi nu ancorarea în extreme - duce la o viaţă frumoasă.

Tata a avut bani de maşină si apartament pentru fiecare dintre noi, de foarte multe ori. Cu toate acestea, mereu a pus pe primul loc datoriile la stat şi bunăstarea şi confortul familiei sale. De aceea, de abia la 56 de ani şi-a luat permisul, şi o maşină. Dar ar merita mult mai mult! A îndurat frig pe stâlpii de electricitate iarna, are cinci inele blocate pe coloana vertebrală, dar, cu toate astea, se mişcă mai bine decât un atlet, nu stă locului o clipă, şi continuă să o ajute pe mama în orice treabă casnică şi nu numai; deseori îl vei întâlni drept mare bucătar!

Această comoară de om din viaţa mea şi a familiei mele împlineşte astăzi o vârstă foarte frumoasă. Nu o voi da publicităţii, nu pentru că nu ar vrea el (habar n-are că-i dedic o pagină pe blog! :p), însă e suficient să spun că e cu 35 de ani mai mare ca mine. Pentru prima dată în viaţă a plecat şi el în concediu, la tratament, la băi. Cu unchiul nostru, Costel, care i-a făcut surpriza de a-l invita cu el în acea staţiune. Aşa, cinci zile de tratament şi relaxare (noi mai glumim şi zicem şi "spa") undeva în Ardeal. După atâţia ani, îşi vede şi el de tratament.... Mai e un loc unde vrem să-l ducem, şi unde n-a ajuns niciodată, şi-l vom duce când se-aşteaptă mai puţin...:P

Vroiam doar să-i mulţumesc pentru modul în care m-a şi ne-a crescut. Sper să nu-l dezamăgesc niciodată cu privire la toate sfaturile de viaţă pe care mi le-a dat de-a lungul anilor. Să-i mulţumesc că nu m-a obligat niciodată să fac ceva anume... ci doar m-a învăţat, lăsând totul apoi la libera mea alegere. Că ne-ajută şi acum, ca şi ceilalţi părinţei, cu de toate, deşi e cazul ca noi să întoarcem eforturile lor, ceea ce ar fi oricum de drag şi în semn de recunoştinţă. Că ne-aşteaptă alături de mama, pe noi (eu şi soţul meu), fratele şi cumnata, mereu acasă cu acelaşi zâmbet pe buze, şi emoţie în suflet. Că ne-a lăsat cu drag să petrecem fiecare vacanţă de vară la bunicii de pe tata care a murit, că i-a respectat, iubit ca şi cum ar fi fost fiul lor, şi reciproca a fost mereu valabilă. Că plânge de fiecare dată la mormântul bunului său prieten, Petrică, promiţându-i de fiecare dată, că va avea şi multă grijă de copiii lor (ai lui Petrică şi-ai lui!). Că este un sensibil sub o mască de dârz! Că m-a învăţat să citesc la 3 ani, fiindcă eram prea curioasă ce citea el în ziar. Că m-a învăţat tabla înmulţirii la 4 ani. Că ne ungea cu usturoi pe frunte, în noaptea de Sfântul Andrei, ca să fim sănătoşi şi apăraţi de rele (1 singură superstiţie are şi el...). Că se uita cu noi la desene animate. Că se trezea la 2 noaptea să-mi facă desenul pentru a doua zi la şcoală, că eu mai uitam de obiectul ăsta, din când în când. Că ne punea plăci cu poveşti, şi stătea cu mama să ne explice, de fiecare dată, morala. Că o iubeşte pe mama din tot sulfetul lui, şi că are grijă ca nimic rău să nu i se întâmple vreodată.

Aşa că pentru toate astea, şi multe altele, îţi mulţumesc!

PS: Şi cum ştim că -ţi place muzica bănăţeană şi cea din Ardeal foarte mult, îţi oferim ceva, zicem noi, Cătă şi Costy, de suflet.

Miti, nu fi "mofluz"şi "bodrângos" pe motiv că eşti departe. Noi suntem cu tine şi îţi urăm un sincer LA MULŢI ANI! Şi nu uita că te iubim mult!