Halo

O piesă de dragoste aparent banală... Poate mai banală decât orice alte piese de dragoste consacrate, iubite, adorate, adulate, interpretate de artiști cu voci mai mult decât angelice. Și totuși, atunci când tonalitățile combinate cu versurile îtți răsună în înimă mai mult decât la orice altă melodie, știi sigur că e piesa...ta. Piesa ta și celui drag inimii tale. Piesa voastră.

HALO

Remember those walls I built
Well baby they're tumbling down
And they didn't even put up a fight
They didn't even make a sound
I found a way to let you in
But I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now

It's like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
It's the risk that I'm takin'
I ain't never gonna shut you out

Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
Woah...

Hit me like a ray of sun
Burning through my darkest night
You're the only one that I want
Think I'm addicted to your light
I swore I'd never fall again
But this don't even feel like falling
Gravity can't forget
To pull me to the ground again

Feels like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
The risk that I'm takin'
I'm never gonna shut you out

Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo)
Halooooo ouuuu
Halooooo ouuuu
Halooooo ouuuu
Ouuuuu ouuuuu ouuuuu

Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo

Versuri de la: http://www.versuri.ro/












AURA TA

Îti amintesti acele ziduri pe care le-am construit?
Ei bine iubitule, se darama,
Si nici macar nu au opus rezistenta
Nu au facut nici măcar un sunet...
Am găsit un mod sa te las să mă cunoști
Dar nu am avut niciodata vreun dubiu...
Stând in lumina aurei tale,
Simt că am îngerul meu acum...


E ca și când aș fi fost trezită dintr-un somn lung
Fiecare regulă pe care o aveam, tu ai incalcat-o
Este riscul pe care mi-l asum, dar
Nu te voi alunga niciodată!


Oriunde ma uit acum
Mă simt înconjurată de îmbrățișarea ta,
Iubitule iti pot vedea aura,
Stii că tu esti consolarea mea,
Ești tot ce am nevoie și mai mult de atât
Văd asta scris pe chipul tău,
Iubitule, iti pot simti aura,
Mă rog să nu dispară niciodată...


Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Woah...


M-ai lovit ca o raza de soare
Arzând în nopțile mele întunecate...
Esti singurul pe care il vreau
Cred ca sunt dependentă de lumina ta,
Am jurat că nu voi mai cădea niciodată,
Dar asta nici măcar nu se simte ca o cădere,
Forța gravitației nu are cum să uite
Să mă așeze cu picioarele pe pământ, din nou..

E ca și când aș fi fost trezită dintr-un somn lung
Fiecare regulă pe care o aveam, tu ai incalcat-o
Este riscul pe care mi-l asum, dar
Nu te voi alunga niciodată!


Oriunde ma uit acum
Sunt coplesita de imbratisarea ta
Iubitule iti pot vedea aura
Stii ca tu esti consolarea mea
Esti tot ce am nevoie si mai mult de atat
Este scris pe fata ta
Iubitule,iti pot simti aura
Mă rog să nu dispară niciodată...



Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)aura


Iti pot simti aura(aura)aura
Iti pot simti aura(aura)


Oriunde ma uit acum
Sunt coplesita de imbratisarea ta
Iubitule iti pot vedea aura
Stii ca tu esti consolarea mea
Esti tot ce am nevoie si mai mult de atat
Este scris pe fata ta
Iubitule,iti pot simti aura
Mă rog să nu dispară niciodată...

Piesa se aplică atât în cazul unei fete, cât și în cazul unui băiat:)

...

Sursa:

http://www.versuri.ro/

Prin cerul înstelat...

Da. M-am făcut rea. Nu mai suport răutatea, rânjetele false, indolenţa, minciuna. Nimic. Şi ripostez. Ripostez, cu măsură, dar totuşi ripostez. Uneori şi faţă de oamenii care practic, nu mi-au făcut niciun rău. Apoi, regret. De ce m-a schimbat viaţa? De ce îi bag pe toţi în aceeaşi oală? De ce mi-am pierdut încrederea în oameni? Dar de ce şi în mine însămi? De ce-mi creez acest scut, această protecţie aparent bine zidită, dar în spatele căreia se află încă vulnerabilitate şi o inocenţă hrănită de frica de a eşua?

Şi plâng. Oooo, dar în seara asta o fac cu mai multă plăcere ca niciodată! Pentru că sunt nişte lacrimi de melancolie frumoasă ale unui suflet răscolit de atâtea şi atâtea amintiri frumoase din... copilărie.

Come on lift your head high,
Reachin out for the sky,
Spread your wings out and fly right
Through the starry night!
You re unique, you re ok,
Never must be afraid,
Spread your wings out and fly right
Through the starry night!
Oooh, ooooh
Through the starry night
Oooh, ooooh Oooh, ooooh
Through the starry night!

Priveşte cât mai sus,
Cât s-atingi cerul
Întinde-ţi aripile şi zboară neînfricat
Prin cerul înstelat
Eşti unic, ţi-e bine,
Nu trebuie să-ţi fie vreodată frică,
Întinde-ţi aripile şi zboară neînfricat
Oooh, ooooh
Prin cerul înstelat!
Oooh, ooooh
Prin cerul înstelat!


Nu...nu e o invenţie proprie...deşi aş fi vrut să fie. Poate aşa, versurile îmi vor fi răsunat atât de intens în toţi aceşti ani, încât să le pun în practică. Eram în clasa a 4-a, sau a 5-a, maxim. Pe vremea când frăţiorul meu făcea rost de cele mai bune hituri de la vărul nostru, Sorin, as în ale muzicii, la curent cu tot ce înseamnă "muzică nouă", şi cu cea mai bună aparatură audio, de nici cel mai bun DJ din România nu avea la ora aceea. Am crescut, datorită lui, şi a atâtor casete audio copiate de pe CD-urile lui (da, Sorin avea prin 93-94 CD-uri-!!!), cu albumele semnate Jessica Jay, 2 Unlimited, Dr. Alban, La Bouche, Ace of Base, Scooter, Pandera, şi... 2 Brothers on the 4th Floor. Ultimilor le aparţin versurile de mai sus... şi nu pot să cred... după cred că mai bine de 15 ani, am reuşit să dau de piesa pe care o ascultam pe casetă, uitându-mă efectiv, seara...la stele. În intimitatea odăiţei mele, eram doar eu cu mine. Eu şi muzica mea. Eu şi dansurile, coregrafiile mele de la 12 noaptea...foarte încet măsluite, ca să nu trezesc vecinii. Eu şi speranţa. E incredibil cum un remix techno la o piesă dance, de prin 1994-95 - îmi răsună acum în urechi, în căşti la fel ca în prima clipă în care am auzit-o.

Închid ochii, şi pot jura că am iarăşi 11 ani, sunt în dormitorul meu situat într-un bloc, aflat şi el într-un orăşel din munţi, privind pe geam...observând viaţa. Dorindu-mi un viitor luminos. Da, ştiu exact ce simţeam când o ascultam...ce feeling ciudat, neînţeles nici acum -aveam. Dar nimic nu s-a schimbat...doar eu. Am involuat. De aceea, dacă închid ochii....sunt iar fetiţuca aia mică şi dulce, cu ochi mari şi curioşi şi dornici să cuprindă toată lumea în ei, prichinduţa aceea pentru care nu existau limite şi bariere, pentru care orice era frumos devenea în mod automat şi posibil, pentru care viitorul cu ochii închişi era o oază de stele,o invazie de lumină şi căldură. Micuţa pentru care oamenii buni erau răsplătiţi pentru faptele lor, iar cei haini la inimă şi plini de gânduri rele învăţau din greşelile lor şi se îndreptau. Copila pentru care nu exista lume fără dreptate, bucurie, iubire, iertare. Cu ochii închişi, nu există decât lacrimi de fericire.

O singură greşeală am făcut... am deschis ochii. Şi toată lumea mea s-a schimbat. S-au schimbat şi rolul ochilor, şi cel al lacrimilor. Am păşit în viaţă. Cumva, făcând undeva un pas greşit.

Am uitat că "you re unique you re ok / Never must be afraid! ".... Undeva pe drum, am uitat să-mi întind aripile şi să zbor neînfricată...către stele. Dar am regăsit piesa. Şi o iau ca pe un semn. Copilul optimist din mine mă caută cu disperare să-l readuc la viaţă...


Căci sufletul lui e ...un cer plin de stele.

Avem timp...

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

de Octavian Paller

Life is a ...flower!

Zahareşti - 18 iulie 2010------>







<------Poiana Negri, 26 iunie 2010







Fălticeni, 25 iulie 2010------>








<-------- Voitinel, 23 septembrie 2010









Găineşti, 24 aprilie 2010 -------->







<-------- Botoşana, 13 mai 2010












Râşca, 1 mai 2010 -------->

"Baba Iarna intra-n sat" reloaded

Pentru cei care obişnuiau să-mi citească celălalt blog (http://theresmusicintheair.blogspot.com) - blog pe care l-am abandonat pentru că făcusem nişte schimbări la skin, care nu-mi plăceau şi chiar nu am mai reuşit să ma întorc la vechiul skin, plus că nu mai scriam deja de ceva timp - nu e o surpriză faptul că mă apucă dorul de Baba Iarna. Nu de anotimp în sine (că timp de bulgăreală, săniuş, dar şi alunecat pe gheaţă, luat trânte, derapat cu maşina etc şamd... este!), ci de cărticica aceea cu care am copilărit eu: "Baba Iarna intră-n sat şi alte poezii" scrisă de Otilia Cazimir.

Ştii, dragă cititorule? Încerc de un an şi ceva să fac rost de această cărticică, şi parcă, aşa, de-a-ndoaselea, anticariatele se-ncăpăţânează să o aducă, sau au avut-o dar "chiar ieri au dat-o". E drept că aş putea să o cumpăr de la orice librărie, dar cele noi, de la alte edituri, au grafica tare urâţică, nu-ţi inspiră acea inocenţă, candoare specifică unui copilaş... dar "Baba..." editurii Ion Creangă de atunci, de pe vremea când nici nu eram născută, sau ediţia II din 1985 - face toţi bănuţii. Nu mai vreau şi nici nu mai pot să explic de ce sunt atât de legată de tot ce înseamnă copilărie. Pentru că deşi iubesc viaţa în sine, şi prezentul în particular, realizez că niciodată nimic nu va mai putea fi la fel de frumos ca în copilărie. Şi poate că îmi doresc câteodată doar să pot evada câteva minute măcar odată pe săptămână în lumea celor mici şi să-mi menţin atât cât pot de mult, sufletul-tânăr. Dacă voi reuşi sau nu, asta nu pot şti. Dar ştiu că încerc, şi că e un exerciţiu minunat care vine de la sine, şi pe care vi-l recomand cu tot dragul!

Hai să facem împreună acest exerciţiu pentru suflet, un adevărat balsam pentru inimi, şi anume să ne întoarcem în trecut, dar la modul cât se poate de pozitiv. Să ne amintim cu drag (pentru cei născuţi până prin 1989), copilăria noastra plină de inocenţă si lipsită de griji. Hai să ne aducem aminte împreună şi să transmitem acele valori morale şi mai departe copiilor şi, ulterior, nepoţilor nostri... Să citim o poezie şi să ne amintim să zâmbim, cum zicea doamna învăţătoare "duios" :) .

Am privilegiul sa fi dat de poezia care da titlul cartii de poezii cu care am crescut, recitata de insasi Otilia Cazimir, aceasta muza a copilariei mele, si totodata cea care m-a inspirat sa scriu poezii. Cu aceeasi emotie in glas ca la 4 ani, anunt cu drag ca...
Baba Iarna intra-n sat - POEZIE
Asculta mai multe audio diverse


P.S: Cred că prin această postare, încerc să fac şi un apel la voi, cei care ajungeţi întâmplător pe blogul ăsta, sau care aţi descoperit ceva în paginile astea - la care vă puteţi raporta - să îmi spuneţi unde pot găsi această cărţulie, pe care aş intenţiona să le-o citesc şi bebeilor mei (când va fi să-i am), şi dacă vreţi să mi-o vindeţi, să-mi spuneţi cu cât. :P

Mulţumesc mult!

Suflet plin de zumzet :)

L-am cunoscut la 2 ani. I-am spus "tată", căci aşa am simţit eu în interiorul sufleţelului meu de copilaş... din secunda în care m-a ţinut în braţe, am simţit conexiunea aceea specială, pe care numai un tată şi un fiu/o fiică o poate simţi. El a simţit lacrimi fierbinţi şiroindu-i pe obraz, iar eu... o bucurie inocentă şi neînţeleasă atunci. Şi din momentul acela, el e tatăl meu. Fără "domnule", "nenea". Tată. Tată şi nu doar atât. Cel mai bun prieten, confident, sfătuitor, şi de departe, cel mai sacrificat om de pe Pământ, alături de mama. Omul care nu a ştiut ce înseamnă concediu la mare, care nu mânca banane, pe vremea când se găseau greu, pe motiv că "nu-mi plac mie din astea", doar ca să ne vadă pe noi, copiii lui (biologic însă, ai unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui din adolescenţă şi înpeput de maturitate) - sătui, sănătoşi.

Am crescut amândoi, şi eu şi fratele meu, sub ochii blânzi, dar uneori şi dârzi, ai tatălui Mitică. Ne-a învăţat că cea mai importantă virtute a unui om este omenia, definită şi prin caracteristici precum sinceritatea şi încrederea. Ne-a învăţat că adevărul spus atunci când faci vreo boacănă e pe jumătate iertat, şi prin tot ce-a făcut, ne-a ferit de orice necaz, pe noi şi pe mama. Ne-a învăţat că nu banul e totul, că de cele mai multe ori, banii îi prostesc pe cei care se deprind cu prea mulţi, în loc să le dea mai multă minte. Dar că nici plafonarea şi delăsarea nu este o soluţie. Cu alte cuvinte, chibzuinţa în orice, şi nu ancorarea în extreme - duce la o viaţă frumoasă.

Tata a avut bani de maşină si apartament pentru fiecare dintre noi, de foarte multe ori. Cu toate acestea, mereu a pus pe primul loc datoriile la stat şi bunăstarea şi confortul familiei sale. De aceea, de abia la 56 de ani şi-a luat permisul, şi o maşină. Dar ar merita mult mai mult! A îndurat frig pe stâlpii de electricitate iarna, are cinci inele blocate pe coloana vertebrală, dar, cu toate astea, se mişcă mai bine decât un atlet, nu stă locului o clipă, şi continuă să o ajute pe mama în orice treabă casnică şi nu numai; deseori îl vei întâlni drept mare bucătar!

Această comoară de om din viaţa mea şi a familiei mele împlineşte astăzi o vârstă foarte frumoasă. Nu o voi da publicităţii, nu pentru că nu ar vrea el (habar n-are că-i dedic o pagină pe blog! :p), însă e suficient să spun că e cu 35 de ani mai mare ca mine. Pentru prima dată în viaţă a plecat şi el în concediu, la tratament, la băi. Cu unchiul nostru, Costel, care i-a făcut surpriza de a-l invita cu el în acea staţiune. Aşa, cinci zile de tratament şi relaxare (noi mai glumim şi zicem şi "spa") undeva în Ardeal. După atâţia ani, îşi vede şi el de tratament.... Mai e un loc unde vrem să-l ducem, şi unde n-a ajuns niciodată, şi-l vom duce când se-aşteaptă mai puţin...:P

Vroiam doar să-i mulţumesc pentru modul în care m-a şi ne-a crescut. Sper să nu-l dezamăgesc niciodată cu privire la toate sfaturile de viaţă pe care mi le-a dat de-a lungul anilor. Să-i mulţumesc că nu m-a obligat niciodată să fac ceva anume... ci doar m-a învăţat, lăsând totul apoi la libera mea alegere. Că ne-ajută şi acum, ca şi ceilalţi părinţei, cu de toate, deşi e cazul ca noi să întoarcem eforturile lor, ceea ce ar fi oricum de drag şi în semn de recunoştinţă. Că ne-aşteaptă alături de mama, pe noi (eu şi soţul meu), fratele şi cumnata, mereu acasă cu acelaşi zâmbet pe buze, şi emoţie în suflet. Că ne-a lăsat cu drag să petrecem fiecare vacanţă de vară la bunicii de pe tata care a murit, că i-a respectat, iubit ca şi cum ar fi fost fiul lor, şi reciproca a fost mereu valabilă. Că plânge de fiecare dată la mormântul bunului său prieten, Petrică, promiţându-i de fiecare dată, că va avea şi multă grijă de copiii lor (ai lui Petrică şi-ai lui!). Că este un sensibil sub o mască de dârz! Că m-a învăţat să citesc la 3 ani, fiindcă eram prea curioasă ce citea el în ziar. Că m-a învăţat tabla înmulţirii la 4 ani. Că ne ungea cu usturoi pe frunte, în noaptea de Sfântul Andrei, ca să fim sănătoşi şi apăraţi de rele (1 singură superstiţie are şi el...). Că se uita cu noi la desene animate. Că se trezea la 2 noaptea să-mi facă desenul pentru a doua zi la şcoală, că eu mai uitam de obiectul ăsta, din când în când. Că ne punea plăci cu poveşti, şi stătea cu mama să ne explice, de fiecare dată, morala. Că o iubeşte pe mama din tot sulfetul lui, şi că are grijă ca nimic rău să nu i se întâmple vreodată.

Aşa că pentru toate astea, şi multe altele, îţi mulţumesc!

PS: Şi cum ştim că -ţi place muzica bănăţeană şi cea din Ardeal foarte mult, îţi oferim ceva, zicem noi, Cătă şi Costy, de suflet.

Miti, nu fi "mofluz"şi "bodrângos" pe motiv că eşti departe. Noi suntem cu tine şi îţi urăm un sincer LA MULŢI ANI! Şi nu uita că te iubim mult!