Copiii Speranţei văd primul film 3D

Vă povesteam în postarea anterioară de Copiii de la Speranţa. Ei fac şi subiectul acestei postări. Era de la sine înţeles că licărirea din ochişorii lor inocenţi va trebui să mai apară odată în faţa mea... trebuia să-i mai văd veseli.

Istorioara e drăguţă: acum vreo cîteva săptămâni, soţul meu m-a invitat la Cafeneaua 3D din incinta Galleria Mall, care abia urma să fie inaugurată. Şi nu m-a dus la orice film, ci la Avatar...Superbă peliculă, dar despre aceasta, într-un episod următor. Atunci l-am cunoscut şi pe proprietarul 3DCafé, domnul Vasile Păsăilă, un om cu adevărat dedicat muncii pe care -o desfăşoară. I-am povestit că, printre altele, mai fac şi voluntariat în cadrul Centrului de Plasament "Speranţa" şi a fost foarte încântat. Deşi i-am spus că într-o zi mi- ar plăcea să vin cu prichindeii la un film, şi să îi pun să-şi strângă bănuţi de pe acum, el însuşi a venit cu ideea ca, în timp, să le poată oferi copiilor un film gratis. Şi n-a rămas la stadiul de vorbă. De la cuvânt şi până la faptă n-a mai fost decât un pas.

Au urmat etapele fireşti: întocmirea unei cereri pentru aprobarea participării, câteva detalii privind transportul dus-întors, şi deja vedeam zâmbetul pe chipul copiilor. Nu am greşit. La 12 fără un sfert, într-o zi de 30 iunie, 23 de copii însoţiţi de un educator, toţi de la Centrul de Plasament Speranţa erau adunaţi în faţa Mall-ului, nerăbdători să-şi pună ochelarii 3D pe nas, şi să vadă un film de comedie. Ajunşi la faţa locului, domnul Păsăilă le-a înmânat personal ochelarii, le-am ţinut ambii câteva instrucţiuni privind modul de utilizare a acestor, au urmat 15 minute de trailer, şi apoi...filmul, ales de ei, în unanimitate: Gnomeo and Juliet, (un film perfect pentru categoria de vârstă în care se încadrau: 7-16 ani).

Nu are rost să vă mai povestesc 90 de minute de film. Vreau să vă spun doar că scopul a fost îndeplinit: din minut în minut auzeai hohote de râs, chicoteli, veselie. Printre, se mai sorbea şi suc, oferit tot gratuit de către 3DCafé Suceava. A fost interesant să-i văd cu câtă grijă se purtau cu ochelarii 3D şi cât de captivaţi au fost de ce au văzut. Tot ce ştiu e că la final, deşi rula genericul, copiii încă nu se ridicau de pe fotolii... încă mai sorbeau suc, încă se uitau curioşi la ecran, ochelarii- încă pe nas. Mă bucur că am putut fi parte dintr-un astfel de eveniment şi ţin să le mulţumesc domnului Păsăilă, doamnei directoare de la centru, Lucia Ştefan dar, nu în ultimul rând şi lui Costel Rusu, de la Kiss Fm Suceava, pentru implicare. Sunt oameni fără de care acţiunea de astăzi nu ar fi putut avea loc.

Nu înainte de a încheia, aş vrea să vă rog să preţuiţi fiecare moment din viaţa voastră şi să nu uitaţi din când în când să strecuraţi un "Mulţumesc" din inimă părinţilor voştri pentru ajutorul necondiţionat pe care vi-l oferă zilnic cu atîta dragoste. Pentru faptul că muncesc pentru ca voi să vă puteţi bucura de la o haină până la un telefon pe care vi-l doriti cu ardoare şi de la un film văzut la cinema, până la calculatorul mult visat. Să ne gândim că aceşti copii nu au poate posibilitatea financiară de a veni şi a vedea un film atât de des precum o putem face noi. Tocmai de aceea, evenimentul se va repeta cu siguranţă....

Copiii Speranţei.

Îi cunosc de câteva luni bune, dar mi-au fost dragi din prima clipă. Veseli, optimişti, descurcăreţi şi cu bun-simţ. Toate aceste trăsături vin să demonstreze că nu contează atât de mult cine te face, ci mai degrabă cine te creşte. Nu sunt de pe străzi, nu sunt ai nimănui, au mame şi taţi. dar majoritatea provin din familii dezorganizate sau familii care nu şi-au putut efectiv permite să mai crească un copil. I-au adus la...Centrul de Plasament Speranţa din Suceava. Şi au luat cea mai bună decizie.

Am ajuns la ei prin intermediul domnului Ionescu de la Biblioteca Judeţeana I.G.Sbiera, care văzându-mă atât de copilăroasă, şi-a dat seama că aici este cu siguranţă mediul în care mă simt cel mai bine. Şi cum copiii aveau nevoie de ajutor în pregătirea Serbării de sfârşit de an, de pe 1 iunie 2011, m-am oferit voluntar. Astfel, aproape zi de zi, timp de trei luni, îmi dădeam întâlnire cu prichindeii şi ne puneam pe cântat. Dacă d-l Ionescu îi învăţa să cânte la chitară, eu o dădeam pe engleză şi germană...iar copiii, curioşi şi nerăbdători să-nveţe ceva nou, prindeau din zbor de la simple versuri până la acorduri de chitară.

Ar fi interesant, oricine ai fi, să vii să-i vezi într-o zi normală din săptămână: vin de la şcoală, mănâncă, strâng de la masă (cine e de serviciu, căci fac prin rotaţie), fac teme, ies la joacă. Dar o să cunoşti o gaşcă de copii mai unită ca multe altele de la tine de la bloc, sau de oriunde altundeva. Nişte copii învăţaţi să se descurce în viaţă, nişte copii care deşi au tot ce le trebuie la
Centru, sunt mult mai maturi prin insuşi faptul că nu au părinţii lângă ei, sunt nişte omuleţi care se descurcă singuri în cele mai multe situaţii, şi dau clasă multor altor copii de vârsta lor, cu iPod, PC sau Laptop, telefon de "n"-şpe milioane, dar plini de mofturi şi de fiţe. Din contră, ai să întâlneşti o Claudiţă foarte veselă că a primit un telefon numai al ei ( dar ca model, copiii de azi l-ar numi un ştift), sau o Vicuţă, care, în ciuda operaţiei foarte complicate de coloană vertebrală, n-a lipsit o singură dată de la întâlnirile noastre în vederea serbării, stând mereu în picioare, încurajându-se singurică neieşind din cuvântul doctorului. Ai să vezi o curăţenie de nedescris în camere, şi nu o să-i auzi plângându-se de tratamentul pe care îl primesc de la doamnele care au grijă de ei, supranumite şi "mame", care sunt extrem de iubite şi ataşate de aceşti copii ca de-ai lor. Din contră: dacă vreunul greşeşte, realizează singur problema, şi lucrează s-o "repare". Asta nu înseamnă că e ok să nu ai părinţii alături, dar că, aici mamele i-au educat să fie recunoscători pentru tot ce au şi să-şi cunoască drepturile, dar şi limitele, în funcţie de vârstă şi de alţi factori.

Tocmai de aceea, pregătirea pentru serbarea de pe 1 iunie a fost uşoară, şi a venit de la sine. Deşi şi ei copii fiind, s-au confruntat la un moment dat cu lipsă de răbdare şi oboseală, e de înţeles: nu e uşor să vii de la şcoală, abia să apuci să mănânci ceva, să strângi rapid şi să vii la cântat. Toate astea, în timp ce afară, alţi copii se joacă sub razele soarelui. Dar ei au rămas. Şi au cântat. Resemnaţi de pe-acum că vor duce o viaţă în care vor trebui să decidă de mititei propria soartă, să lupte pentru ceea ce vor să devină, să se maturizeze mai devreme decât alţi copii - au un soi de licărire pe care n-ai s-o vezi decât în ochişorii lor, şi care a atins apogeul la Serbare. O scânteie ce poartă numele sentimentului ce le caracterizează sufletele şi, totodată, căsuţa lor actuală: Speranţa.

Şi a venit şi ziua serbării... a fost minunat: printre picuri de ploaie, urmaţi de raze fierbinţi de soare, ne-am făcut datoria până la capăt. Copiii au uitat de orice problemă şi au cântat, au dansat, au râs, au primit premii, au mulţumit. Şi ...m-au emoţionat:

DeepSystem's Euro[pe]Vision

Prezenţi în toate topurile radio, din sudul continentului, până în ţările nordice, DeepSystem sunt deja un nume consacrat pe piaţa dance. 2010 a fost anul lansării lor, iar 2011 se promite a fi anul ascendenţei celor 3 băieţi în industria muzicală. Altfel, nu ar fi fost re-chemaţi de atâtea şi atâtea ori în concerte, în ţări precum Albania, Bulgaria, Grecia şi mai nou Belgia!
Cu un palmares muzical destul de bogat, Ciupy, Aiden Rey şi Andreas Presta au luat cu asalt, întocmai trupelor mari vestice, mai întâi alte ţări decât cea de origine, pentru a avea un comeback în ţara natală - de zile mari! Acelaşi lucru îl susţine, dealtfel, şi managerul trupei, omul din umbră, cel care se dedică trup şi suflet proiectelor muzicale pe care le iniţiază, Ionuţ Bejinariu: „Ei se menţin de ceva vreme în topurile ţărilor balcanice (Grecia, Albania, etc.) fapt pentru care se ocupă constant la dezvoltarea lor personală privind aptitudinile artistice. Cea de opta piesă din repertoriu, "Work" a luat viaţă în urma colaborării lor cu Connect-R şi Chrys Mayer. Deşi au lucrat împreuna în vara 2010, piesa a fost lansată în urmă cu doar două luni, iar evoluţia sa în rândul fanilor este în continuă creştere."

S-a tot făcut mare tam-tam prin forumurile locale de profil şi nu numai, asupra piesei Arabesque. cum că ar fi fost lansată prea în pripă, iar fanii nu au avut timp să se bucure prea mult de piesă cu adevărat. Managerul trupei lămureşte şi această problemă: "Totodată varianta club a penultimei piesei "Arabesque", lansată ca un test, s-a dovedit a fi una de succes. Aşa că baieţii au hotărât să lucreze şi la varianta radio, piesa urmând a fi lansată cât de curând”.

Faptul că România ar trebui să acorde mai multă atenţie artiştilor autohtoni care îşi creează propria muzică, nu este o noutate. DeepSystem fac parte din acea categorie de artişti care face o mare diferenţă între a te inspira dintr-o piesă, pentru că ţi-a plăcut un acord, şi plagiat. Ei îşi gândesc singuri piesele, de cele mai multe ori fredonând acorduri şi linii melodice, alături de producătorul Flavius "Da Fleiva" până când simt că le place ceea ce aud. Perfecţionişti, tind întotdeauna spre mai mult şi mai bine. Albania este deja, de ceva vreme, a doua lor casă, şi nu e de mirare că, la câte concerte au susţinut pe acele meleaguri balcanice, au fost invitaţi să cânte la ediţia naţională a Festivalului Eurovision, care a avut loc de Crăciun, la Tirana. Practic, băieţii au "prins" acest festival de turneul lor prin Ţara Vulturilor, dând curs invitaţiei organizatorilor celui mai important concurs muzical european, difuzat în Albania pe TVSH2.

Băieţii se află din nou în studio, lucrând de zor la noi piese ce se vor transforma cu siguranţă în single-uri! Deşi Sărbătorile tocmai au trecut, surprizele semnate DeepSystem sunt abia la început. Cine ştie... dacă vrei să dansezi pe cele mai hot şi molipsitoare beat-uri, s-ar putea să-i vezi şi în oraşul tău!


În curând, în studioul Jhaps Music Production, în care lucrează băieţii zi şi noapte, îşi va face apariţia o domnişoară care va reprezenta un nou proiect muzical gândit şi structurat de Ionut Bejinariu. Te anunţ de pe acum că vei fi încântat de vocea ei, şi vei vrea să o tot asculţi cântând. Despre cine este vorba... păi ar mai fi surpriză dac-aş spune? Înc-un pic şi vei afla... :)