Proverbe latine. Greşeală.

Câteva citate şi proverbe latine foarte interesante şi..adevărate. A se citi doar de către cei care nu au un orgoliu nemăsurat, fiind mereu mândri, îngâmfaţi şi excesiv de siguri pe ei, şi care tot ei sar în sus când fac ceva necugetat, ca şi cum ei nu ar face vreodată vreo greşeală, când tocmai, numai şi prin acest orgoliu - fac.

Este în firea oricui să greşească. (bun, de acord...)

Din greşeală înveţi... (dacă vrei şi n-ai orgoliu nemăsurat!)

Orice recunoaştere a greşelii e primul pas spre corectare. (chiar e!)

O greşeală atrage altă greşeală! (dacă ţii neapărat şi persişti!)

Din greşeala altuia, omul cuminte îndreaptă greşeala lui! (şi asta-i adevărat!)

Cel care regretă este aproape nevinovat! (daca te căieşti cu adevărat şi vrei să nu o mai repeţi, eşti ca şi iertat!)

Regretul sincer nu este niciodată târziu!

Omul cu suflet devotat nu trâmbiţează greşeala aproapelui lui! (no comment....:( )

Să ne ferim de greşeli, nu din teamă, ci din simţ de răspundere!

Orice om poate greşi, dar numai nebunul stăruie în greşeală!

Adeseori, ferindu-te de o greleală, cazi, fără să vrei, în alta! (o da, dar înveţi apoi să fi sincer!)

Când şi adevărul şi greşeala se bucură de libertate, victoria nu este de partea greşelii!

Omul superior se învinuieşte pe sine. Omul inferior îi învinuieşte pe ceilalţi!

Nu-ţi fie frică să admiţi că greşeşti. E ca şi cum ai spune că eşti mai înţelept astăzi decât ai fost ieri. E o virtute.

Cine crede că atunci când greşeşte, nu trebuie să-şi ceară scuze, pentru că scuzele stau doar în firea celor slabi, a mai comis o greşeală.

Acestea sunt proverbe latine, adevărate.



DOARE...CEL MAI MULT DOARE SUFLETUL. Din cauză de ORGOLIU. Dar ...nimănui nu-i pasă. Oricum, nu mai cred chiar pe nimeni, niciodată!

Iar Elena Cârstea avea dreptate!

I am SCARRED FOR LIFE! (scarred, nu scared!)

De Mărţişor

n vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva.

La noi, în Bucovina, de 1 Martie fetele sunt cele care oferă Mărţişoare băieţilor.

Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept.

El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosu.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."

sursa: www.newsme.ro

Despre cuvinte.

Uită... uită tot. Şi atunci îţi promit că mă voi simţi pe locul 1. Până atunci nu te mira, nu te întreba, nu compara.

Descoperă... desoperă tot. Nu cunoşti nici 5 procente din ce sunt eu. Până nu descoperi 40 la sută măcar, nu judeca, nu certa, nu evalua.

Crede...crede tot. Crede în noi. Uită trecut, descoperă prezent, crede în viitor. Uită de oricine, descoperă-mă pe mine, crede în tine. Până atunci nu dojeni, nu te-ndoi, nu te sfii.

Poveste pe o fotografie de demult...

Sunt eu, fetiţa asta serioasă,
Ce stă pe un scăueş, cuminte,
Strângând la piept cum mâinile-amândouă
Păpuşa nouă,
Cu rochie subţire de mătasă,
De care încă-mi mai aduc aminte?

Mi-e milă de mânuţa ei,
de trupuşorul firav şi puţin, -
Mi-e milă ca de -un copilaş străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...


*

Pe vremea ceea, nu mă cunoşteam, -
Oglinzile erau aşa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu:
Am prins în ochi surâsul celeilalte-
Şi n-am ştiut că-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui
O ramă-n care nu era nimic
Decât o fată cu priviri căprui.
Ca un pisoi prostuţ şi mic
Am cercetat pieziş. cu frică,
Vedenia cuminte şi stângace.

Am râs: - Săraca, tare-i mititică!
A râs şi ea... -Ai şi mata cercei?
De ce nu vrei să vii la mine -ncoace?...
Dar mâna care-o căuta pe-a ei
A dat de sticla vînătă şi moartă -
Şi-am alergat, plângând, la poartă...

*

Azi, din fetiţa ceea nu mai este
Decât o poză mică ş-o poveste
Cu ochii mari, cu cerceluşii din ureche,
A adormit, - păpuşă veche
Pe scăueşul din grădină, -
În suflet, printre cioburi de lumină.


...............................................................................

No more White Stripes...

Dungile Albe se despart!

Cel puţin asta apare pe site-ul formaţiei "The White Stripes" . O declaraţie pe cât de şocantă, pe atât de greu de ... digerat de către fanii înfocaţi ai trupei. Potrivit NewsIn, membrii celebrei formaţii au anunţat că se vor despărţi şi că nu vor mai scoate albume muzicale împreună.

"Motivul pentru care au hotărât să se despartă nu are legătură cu diferenţele artistice dintre cei doi sau dezinteresul faţă de trupă. Nu este vorba nici de probleme de sănătate, atâta vreme cât Meg şi Jack se simt bine şi sunt într-o formă fizică bună. Este vorba de o sumă de motive, dar în principal, cei doi doresc sa păstreze ce este frumos şi special în trupă, iar asta trebuie să rămână aşa", se arată în comunicatul postat pe site-ul trupei şi semnat de Meg şi Jack.

"Frumuseţea artei şi a muzicii este aceea că poate rezista la nesfârşit, dacă şi oamenii îşi doresc acest lucru", au conchis cei doi.

În peste cei 13 ani de activitate, trupa americană "The White Stripes" a lansat şase albume, pentru care au câştigat cinci Grammy şi un Brit Award.

Mai jos, unul dintre single-urile reprezentative The White Stripes.

Codul etic al amerindienilor

1. Trezeşte-te împreună cu Soarele şi fă-ţi rugăciunea. Roagă-te singur. Roagă-te des. Marele Spirit te va ascultă, trebuie doar să-i vorbeşti.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranţa, Înşelătoria, Mânia, Invidia/Gelozia şi Lăcomia, acestea izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. Roagă-te pentru aceşti oameni, ca şi ei să-şi găsească îndrumare.

3. Cauta-te pe tine, prin tine. Nu lăsa ca alţii să-ţi impună pe ce cale să mergi. Este calea ta, şi tu mergi pe ea. Alţii pot să meargă eventual alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate să trăiască viaţa ta.

4. Poartă-te cu oaspeţii care îţi intră în casa cu multă consideraţie. Serveste-le mâncarea cea mai bună, dă-le patul cel mai bun şi onoreaza-i cu bunăvoinţă şi respect.

5. Nu fura ceea ce nu este al tău, nici de la altă persoană, nici de la o comunitate, nici din natură. Dacă nu ţi-a fost oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ţi aparţine.

6. Respectă toate lucrurile care se afla pe acest pământ – toţi oamenii, fiinţele, toate plantele.

7. Onorează gândurile, dorinţele şi cuvintele oamenilor cu care intri în contact. Niciodată să nu întrerupi pe altul care vorbeşte, nici să nu râzi de el şi nici să nu îi copiezi comportamentul în batjocură. Permite fiecărui om dreptul la exprimare personală.

8. Nu vorbi niciodată de rău pe alţii. Energia răutăţii pe care o emiţi către Univers va veni înapoi către tine multiplicata.

9. Toti oamenii fac greşeli. Şi toate greşelile pot fi iertate.

10. Gândurile rele produc îmbolnăvirea minţii, a trupului şi a spiritului. Practica Optimismul.

11. Natura nu este aici pentru noi, ci este Parte din noi. Toţi facem parte din Familia Planetară.

12. Copiii sunt seminţele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor şi udă aceasta iubire cu înţelepciunea şi lecţiile vieţii. Copiii au nevoie de spaţiu ca să crească, asigura-le acest spaţiu.

13. Evită să răneşti inimile altora, fii conştient că rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la tine.

14. Fii cinstit întotdeauna. Corectitudinea este un test de Voinţa în acest Univers.

15. Păstrează-te echilibrat; sinele tău mental, sinele tău spiritual, sinele tău emoţional, sinele tău fizic, încearcă să le păstrezi puternice, pure şi sănătoase. Activitatea fizică da forţa minţii. Bogăţia spirituală vindeca problemele emoţionale.

16. Ia decizii conştiente legate de cine intenţionezi să fii şi cum intenţionezi să reacţionezi. Asumă-ţi responsabilitatea pentru propriile acţiuni.

17. Respectă spaţiul personal al celorlalţi. Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult religios. Aşa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit întâi cu tine însuţi. Nu poţi să îngrijeşti sau să ajuţi pe altul, dacă întâi nu te îngrijeşti şi ajuţi pe tine însuţi.

19. Respectă alte credinţe religioase. Nu-ţi forţa credinţa ta asupra altora.

20. Împarte din ceea ce ai. Participă la lucrul de Caritate.

Secretele. Intimitatea si sanatatea unei relatii.

Secretele

Este sau nu cazul, ce fel de informatii din trecut este necesar sa divulgi in perioada primelor intalniri sau in timpul logodnei sau chair in timpul casniciei… dar daca trecutul inseamna saptamana ce tocmai s-a incheiat… "exista vreun pericol in a spune adevarul si numai adevarul"?

Problema cu ce spunem si ce nu, se rezuma la a stii care este diferenta dintre secret si intim. Este foarte important sa stim a face aceasta diferenta. Este necesar si vital pentru sanatatea umana ca indidul sa fie tolerant cu el insusi si sa-si pastreze o demintate onorabila.

Multe persoane tind sa disece in profunzime trecutul lor relational, la primele intalniri, pentru a fi in acest mod absolvite de pacate. Acesti oameni nu au deloc simtul intimitatii.

Altii se urasc pe ei insisi, considera ca tot ceea ce ar putea spune despre ei este rusinos si degradant, astfel ca vor sa tina totul inauntru. Considera ca pentru ei nu exista iertare sau posibilitate de progres. Acestia sunt oamenii pentru care orice devine secret.

Este o dovada de sanatate mentala sa poti accepta limitarile cuiva, ranile si cicatricile trecututului, problemele lui, asumandu-ti totodata riscul de-a fi cunoscut cu adevarat. Cu conditia ca cel de langa tine sa fie o carte deschisa, sa isi puna trecutul pe masa, in fata ta, sa-si accepte orice greseala, si sa-si doreasca sa inchida acel capitol odata pentru totdeauna si sa inceapa unul nou, alaturi de tine. Este singura modalitate in care putem avea relatii sanatoase, vii si de calitate.

Pentru oricare dintre noi exista anumite trasaturi din personalitatea noastra de care nu suntem foarte fericiti sa vorbim, dar unii in mod special traiesc intr-o nesiguranta profunda. De aici apare nevoia de control: sa stie tot ce faci, unde, cand, cu cine, ce spui, ce gandesti, ce scrii, etc. Daca nu au aceste informatii isi imagineaza tot ce mai rau, exagereaza, interpreteaza gresit totul, orice capata dimensiuni catastrofice.

Mediul nostru cultural, societatea in care traim, determina oamenii sa puna la indoiala fidelitatea celor apropiati. Pe de alta parte oamenii nesiguri, care se tem sa nu piarda controlul sau sa fie judecati ori respinsi, transforma totul in ceva intim, ca intr-o incercare disperata de a isi pastra echilibrul. Adica ei transforma totul in secrete, aceasta fiind un mecanism de aparare, o modalitate de a ascunde, de-a pacali si evita suferinta.

De multe ori confruntarea cu anumite secrete este o modalitate foarte buna de-a afla daca celalalt este cel ales. Nu poti cunoaste cu adevarat un om decat atunci cand imparti cu el si greutati, nu doar lucruri amuzante si placute.

Pe langa faptul ca este necesar sa ne asiguram ca putem porni in viata alaturi de un partener potrivit, mai exista si aspectul fundamental al dezvoltarii individuale. De multe ori, impactul profund pe care diverse experiente neplacute si nefericite l-au avut asupra noastra ne urmareste intreaga viata. Secretele impiedica dezvoltarea personala si evolutia. Prin toate actiunile pe care le intreprinde fiinta umana are doua motivatii fundamentale: una sa scape de suferinta si a doua sa caute placerea.

Multi oameni sunt rusinati de de actiuni sau comportamente din trecut si sufera continuu pentru ca nu se pot ierta pe ei insisi. Incapacitatea de-a te ierta duce la o frica terifianta de-a nu fi respins sau urat de cei pe care ii iubim, ceea ce face parte dintr-o forma de autopedepsire perpetua. Unora le vine greu sa-si aprecieze progresele pe care le-au facut, sa constientizeze faptul ca s-au schimbat, ca nu vor mai face niciodata "lucrul acela rau", ca au dreptul sa fie fericiti si respectati pentru calatoria curajoasa pe care au intreprins-o pentru a ajunge in momentul prezent.

Uneori secretele sunt modalitatea prin care oamenii se straduiesc sa evite problemele serioase si triste care exista intr-o relatie. Se amagesc ca pastrand secretul situatia va continua la nesfarsit. Confruntarea cu problema, a cere ajutor, a schimba sau a constientiza inutilitatea bolnavicioasa a situatiei sunt actiuni de care se feresc cu ardoare. Nu functioneaza niciodata. Incercand sa imbunatateasca o relatie facand totul sa para perfect, asigurandu-se ca nu va fi prins in momentul in care face greseli, sau facand in asa fel incat intotdeauna sa aiba dreptate, insemna sa nu folosesasca uneltele potrivite pentru a construi o relatie sanatoasa si plina de iubire.

Ascunderea deciziilor sau actiunilor gresite este o forma de minciuna si poate afecta serios relatia pentru ca distruge credibilitatea si increderea pe care o are partenerul in tine. Pentru a castiga increderea partenerului si credibilitatea nu trebuie sa ii lasi niciodata impresia ca il poti pacali cu scopul de-a evita o confruntare directa, o cearta , asumarea responsabilitatii, o imagine negativa, faptul ca ai gresit sau ca nu detii controlul.

Cea mai trista urmare a pastrarii secretelor intr-o relatie este faptul ca esti singur cu spaimele si problemele tale. Fiecare dintre noi suntem unici, entitati distincte, diferite. Cu totii infruntam mai bine greutatile daca luptam alaturi de cineva. Nimeni nu este iubit pentru ca este perfect - suntem iubiti pentru ca dam dovada de compasiune, fragilitate, tandrete, grija fata de altii, umor, sesibilitate, credibilitate, etc.

Nu va fi bine niciodata in momentul in care un secret va iesi la suprafata. Este mult mai bine sa ne inghitim mandria, sa recunoastem adevarul si sa-l infruntam impreuna cu partenerul. Toate realtiile devin mai puternice in momentul in care partenerii se confrunta impreuna cu dificultatile si incercarile.

Nu putem iubi daca nu avem incredere. In primul rand in noi si apoi in partener. Uneori cele mai grave secrete sunt adevarurile pe care le ascundem de noi insine. Pornind de aici lucrurile nu fac decat sa se inrautateasca. Nu putem fi apropiati daca ne ascundem. Secretele nu au ce cauta in intimitate.

Secretele si intimitatea sunt ca polii magnetici de acelasi semn: se resping reciproc.

sursa: www.topsanatate.ro